"Veniţi de luaţi Lumină!". Biserica de pe Mihai Viteazu, neîncăpătoare de numărul credincioşilor, în noaptea Învierii

Învierea Domnului este nu doar cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, ci şi cea mai frumoasă. Poate şi pentru că are loc noaptea, la începutul zilei. Străzile nu mai sunt pustii, ci pline de oameni. Care nu merg, – ca ziua – după cumpărături sau în alte treburi ale lor, ci se îndreaptă spre un singur loc: biserica. Totul este aparte în Noaptea Învierii, iar micile tulburări din jurul tău, întâmplătoare sau intenţionate, nici nu mai contează. Aşa este în fiecare an, indiferent de dată (chiar dacă anul acesta, unii au tulburat destul tocmai cu discuţii inutile despre această dată a sărbătoririi Învierii Domnului) sau de condiţiile meteo.

Lumina Sfântă a venit şi anul acesta la Ierusalim, deşi, la direcţia înspre care merge lumea, uneori avem îndoieli că ne va mai bucura, dar ea poate vine tocmai ca să ne consoleze şi încurajeze. Şi anul acesta a venit, la noi în ţară, a fost adusă aici la Sibiu, a fost primită şi dată din nou credincioşilor. "Veniţi de luaţi Lumină" a răsunat îndemnul preotului paroh Vasile Popa, ca semn că suntem din acel moment în Sărbătoarea Învierii Domnului. Şi, tot în ciuda vremurilor, numărul celor care au venit să ia Lumină (şi au luat!) a fost mai mare ca oricând aici, la biserica cu hramurile Înălţarea Domnului şi Sfântul Ierarh Nicolae din Hipodorom, cumoscută ca "Biserica de pe Mihai Viteazu". 

De obicei nu se fac statistici cu cei prezenţi la Înviere, dar pot spune că a fost chiar un record anul acesta. Nici nu ştiu dacă pot să spun că au fost "câteva mii" de oameni, că acel "câteva" era cu mult depăşit. În mod sigur, interiorul şi curtea bisericii au fost neîncăpătoare de numărul celor prezenţi, care au participat la ceea ce generic numim "Slujba de Înviere", de fapt Utrenia Învierii, Canonul Învierii şi Liturghia, oficiate de un sobor de preoţi şi diaconi din care au făcut parte pr. Vasile Popa, pr. Nicolae Bobeş, pr. Cristinel Husarciuc şi pr. Achim Băcilă.
 
Spre bucuria noastră, nedorita dar foarte mult timp prezenta "golănează" din zona bisericii în noaptea Învierii a dispărut deja complet. Bunul mers "exterior" a fost asigurat de echipajele de poliţie şi de pompieri, care spre bucuria noastră nu au aviut de lucru. 
După ce au luat tradiţionalele Paşti, cei care s-au bucurat ţi în acest an de Învierea Domnului, au plecat pe la casele lor. 

Pastorala de Înviere a IPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, spune: "Un reflex al acestei bucurii pline de nădejde este și atmosfera pascală pe care de la biserică o ducem în casele noastre. În viața noastră de creștini, sărbătoarea Învierii este astfel un reper unic de bucurie și de nădejde și un izvor nesecat de putere duhovnicească. Această bucurie tainică pe care Hristos ne-o dăruiește este o putere a veacului viitor, este o ancoră neclintită și tare a sufletului, cu care corabia sufletului nostru este legată de patria noastră cerească, căreia îi aparținem și spre care tindem și pe care o căutăm în toate zilele vieții noastre pământești." Aşa este şi aşa trebuie să fie. Sper să înţeleagă şi ceilalţi, care cred mai puţin sau deloc.