Citite, auzite: "În toate marile epoci de tranziţie, răul se confundă cu binele"

* Nicolae Dinu (N. D.) Cocea, 1880-1949, a fost, ca formaţie, avocat ,ca vocaţie, scriitor, gazetar, polemist de temut în epocă şi antimonarhist feroce, a avut trei fiice şi un băiat cu trei neveste, Dina şi Tanţi devenind actriţe renumite, frumoase şi talentate. Între altele , Dina Cocea a fost amanta lui Gheorghiu-Dej, căruia îi plăceau actriţele. Din numeroasele lui pamflete şi polemici, am extras câteva pasaje: "E în firea fiecărei generaţii să-şi imagineze, cu onestă candoare, că ea e buricul pământului; Viaţa fără binefacerile ştiinţei şi fără frumuseţile artei nu înseamnă nimic; Cu mâinile, cu picioarele, cu barba, lorga scrie; Justiţia imanentă nu-i o vorbă deşartă. Sancţiunile vin mai curând sau mai târziu, dar vin fără greş; Regele, complice al asasinilor, Palatul, gazdă de hoţi." Dintr-o istorie a presei din România, nu poate lipsi oricâţi detractori a avut şi are. * După 1989, cei iuţi de iniţiative au găsit că a înfiinţa o fundaţie poate deveni o afacere rentabilă, imitându-le pe cele din Occident şi America. Aşa că au apărut precum bureţii după ploaie şi păduchii după nespălat: Fundaţia Europeană Titulescu, Fundaţia Dinu Patriciu, Fundaţia Principesa Margareta a României, Fundaţia pentru apărarea cetăţenilor împotriva abuzurilor statului, Fundaţia Culturală Română, Fundaţia Mereu aproape, Fundaţia Preţuieşte viaţa-şcoala mamelor, Fundaţia Dan Voiculescu pentru dezvoltarea României, Asociaţia Oameni buni etc. Teoretic sunt non profit, dar, în realitate se bălăcesc în bani din tot felul de donaţii şi ajutoare, iar eficienţa lor este prea puţin vizibilă. (Pe vremuri imemoriale, saşii din Sibiu aveau "vecinătăţile", tot un fel de asociaţii de întrajutorare, care au funcţionat multă vreme. Acum, aşa ceva este exclus ab initio, vecinii preferând să se certe şi să se dea în judecată (cazul meu şi locatarii, purtaţi pe la judecătorie şi tribunal, de trei ani şi ceva, pentru un gard!). * Eu, care de mulţi ani mă ocup cu aprovizionarea casei cu cele necesare traiului zilnic, vă spun că România, după 89 şi după ce Petre Roman a mătrăşit agricultura, a devenit un adevărat paradis al produselor alimentare contrafăcute. Un prim-ministru cu cap şi bine intenţionat nu ar fi desfiinţat marile combinate de creştere a animalelor şi nici fabricile de stat de prelucrare a produselor alimentare, care ar fi putut fi supravegheate şi controlate în privinţa calităţii. Nu merg mai departe de Sibiana şi de Scandia, de unde ieşeau pe piaţă preparate superioare celor pe care acum ni le impune UE sau care le acceptăm chiar nesiliţi de cineva. Cumpăr şi înjur, dar cumpăr. * Mai am un of, după care închei pentru astăzi: se discută la nesfârşit pe marginea Legii învăţământului, este supusă dezbaterii publice, se implică  parlamentari semidocţi…Dacă aş avea măcar câteva luni putere în România, salariile cele mai mari le-aş da educatoarelor şi învăţătoarelor ciclului primar, fiindcă acolo e cel mai greu de lucrat cu copii mici şi neastâmpăraţi, greu de adunat, precum un cârd de gâşte sau raţe pe imaş. Următorii la salarii ar fi profesorii de gimnaziu (clasele V-VIII) şi colegiu (lX-XII), iar la sfârşit, universitarii, care iau totul de-a gata şi se ocupă doar de "perfecţionare" şi "specializare", unii predând acelaşi curs până ies la pensie, câteva ore pe săptămână şi acelea, de multe ori, ţinute de asistenţi. Fundamentul instrucţiei şi educaţiei viitorilor studenţi şi diplomaţi îl pun "salahorii" dinainte. Asta nu vor să priceapă trântorii ministerului de resort.