"Sibiul e oraşul meu, din care nu mă dau afară”

* Dacă s-a autoexilat în Germania şi-a promis că acolo ar vrea să moară, profesorul-poet Walter Johrend e tot mai rar pomenit pe terasă la Frieda, unde era mereu prezent, cu ochi de şoim şi atenţia trează. Uneori mi se face dor de acest octogenar prieten şi-atunci scot, la nimereală, dintre cărţile bibliotecii, un volum de-al lui şi citesc câteva versuri: "Sibiul e oraşul meu/din care nu mă dau afară/nici cei ce trag acum de sfoară/şi se sufocă-n propriul EU/când sunt luaţi la amănunt/de bolşevicul cel cărunt/Sibiul e oraşul meu/din care m-au scuipat odată/un securist cu frunte lată/în urbe, azi, un derbedeu/şi un inspector peste şcoli/pe care nu dau nici doi poli/Sibiul e oraşul meu/aşa săpat şi giratoriu/şi fără sens, ca un memoriu/trimis lui bunu Dumnezeu/şi cu statui care omoară/perfide, câte-un pui de cioară. /…/"Eu tot cred că ne mai întâlnim pe lumea asta. * Georg Barth, omul nostru din Passau, îmi scrie că popicăria lor a împlinit 30 de ani şi a trebuit "recondiţionată". Astfel că cei de la Kegelverein au investit 800 ore de muncă voluntară, pe lângă 200 000 de euro de cheltuieli, din care 40 000 de euro au fost daţi de Primărie. La noi, primăria toacă banii sibienilor pe salariile conţopiştilor, pe locuri de joacă pentru câinii de companie şi stăpânii lor/!/, pe vopsit piste pentru biciclişti inexistenţi şi alte căcaturi fără relevanţă. * Nu demult am citit nişte cugetări ale unui român care a sfârşit tragic, dar care şi-a iubit ţara şi i-a dorit tot binele din lume: "Nu există biruinţă fără unitate şi nu există unitate fără disciplină/…/O Românie Nouă nu poate ieşi din culisele partidelor, după cum România Mare n-a ieşit din calculele politicienilor/…/Ţara asta piere din lipsă de oameni, nu din lipsă de programe". (Corneliu Codreanu). Tot el: "Nu este om care să aibă ochi şi care să nu vadă că Ţara aceasta bogată a ajuns o ruină. Ruină gospodăria ţăranului, ruină satul, ruină comuna, ruină judeţul, ruină munţii, ruină câmpiile părăginite, care nu mai aduc nimic bietului plugar, ruină bugetul statului, ruină ţara./…/Niciodată în lume nu s-a văzut un tablou mai revoltător/.. ./"Au trecut 85 de ani de când Codreanu deplângea starea românilor. Istoria se repetă, mai crâncenă, mai dezolantă pentru noi. * Andrei Pleşu a avut perioada lui de glorie imediat după 89, a avut funcţii importante, a scris şi a publicat în valuri, după care a intrat într-un con de umbră, alţii fiind chemaţi la rampă, nu atât de şcoliţi, dar mai curviţi. El scria într-un loc: "Regimul democratic e bun, cu condiţia să fii mereu cu ochii pe el. Cu alte cuvinte, instituţiile democratice funcţionează mulţumitor numai dacă nu te laşi orbeşte pe mâna lor, dacă nu le idolatrizezi, dacă le tratezi cu o principială neîncredere". Dacă bine am înţeles, să le supraveghezi ca pe o nevastă pe care o ştii cam…rea de muscă. Grea sarcină, aproape imposibilă! * Când era primar, Klaus lohannis ne spunea că bicicleta este mijlocul de transport al viitorului şi a început să facă piste, activitate continuată şi de Frau Astrid Cora, fără să-i întrebe pe sibieni dacă au nevoie de ele şi le vor folosi, precum chinezii, danezii, suedezii, olandezii etc. Aşa se face că, deocamdată, acel viitor al bicicliştilor, pentru sibieni, este mult prea departe, încât cheltuielile primăriei sunt bani aruncaţi pe apa Sâmbetei.