Gardul lui Ţepeş care protejează pe cei care protejază copiii

O imagine trimisă pe adresa noastră ne semnalează un gard. Un gard care zici că e de şantier: bucăţi de fier beton ori polizate la vârf în formă de ţeapă, ori tăiate la maşina de debitat, sudate de ori niste corniere, ori niste rectangulare, tot aşa, de zici că a fost un fuşerai făcut de un ciubucar la o fabrică din aia de la noi care nu mai există şi a devenit mall sau "rezidenţiale". Un gard aşa, "ca să hie", că cel vechi poate "ierea vechi" şi ni era fain şi zicea lumea.  
Am avut rezerve să "documentez" aspectul ăsta, zicând că, noa, o fi pe la curtea omului şi până la urmă e treaba lui cum îşi face gospodăria, inclusiv gardul, că am văzut şi chestii mai odioase ca gard din tablă cu decupaje de exemplu, de zici că treci pe lângă un tren blindat când mergi pe acolo pe stradă. Plus că nu e o problemă aşa de ditamai interesul comunitar: doar un gard, chiar dacă realizat parcă după desene de Vladislav Drăculea vodă, zis Ţepeş, idolul piţi iubitorilor de istorie de pe reţele.
Dar vorba românului francofon, "let's give it a try". Hai să încercăm în teren. Luat aparat, luat autobuz, dat jos din autobuz, urcat spre strada Bâlea unde hashtagii cântau acum ceva vreme cântece pe la o poartă anume iar acum înjură proprietarul. Ajuns pe străzile acelea superbe ale cartierului cu nume uitat "Pajiştea Haller"/"Haller-Wiese".
Iar "gardul lui Ţepeş" s-a găsit. Este gardul de la sediul unei… instituţii. DGASPC, adică Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Amuzant, mai ales în contextul că o instituţie are teoretic şi o imagine. OK, înţelegem, gardul îi protejează pe cei care protejează copiii. Şi probabil că îi sperie şi pe cei care vor să fure de la copii, ca de exemplu Dragnea. Şi probabil că nimeni nu s-a gândit că o instuituţie de stat are un gard de zici că e făcut pe o sticlă de coniac şi două bidoane de benzină în vremea lui Tovarăşu'.  

Acum pe bune, chiar nu s-a putut face o renovare mai ca lumea? Nu sunt bani? Nu contează? E pe o stradă prea fără vizibilitate, pe unde nu vin domnii şefi în vizită sau ceva delegaţii străine, ca să mai arate şi bine?
Veţi spune că ne agăţăm de detalii. Păi detaliile fac întregul. Şi de ele de împiedici.