"Dacă o floare nu este udată,se ofileşte şi moare"

 Pe vremea lui Ceauşescu,cei mai mulţi români, cu bilete de la sindicat, sau,  prin OJT  îşi petreceau concediile la mare sau  la munte, la distracţie ori la tratament. Puţini erau cei care primeau viză să plece prin alte locuri din lume şi-ţi trebuia valută, or dolarii, mărcile,francii trebuiau aduşi, nu scoşi din ţară. După răzmeriţa din decembrie 89, singura bucurie a românilor şi cea mai mare a fost că au putut să plece oriunde şi oricând, unii ducând la vânzare obiecte de patrimoniu, fiindcă, de, eram liberi şi nu ne buzunărea nimeni la graniţă, câteva săptămâni, miliţieni, grăniceri, politruci, nomenclaturişti, securişti, pitindu-se pe la rude şi prieteni, până s-au prins că noii conducători aveau al­te priorităţi. Treptat, turismul a devenit o modă pentru unii, o afacere, pentru alţii. Sunt curios câţi români se duc în Franţa, Italia, Spania, Germania ca să viziteze muzee celebre, monumente renumite, expoziţii, să asiste la spectacole şi festivaluri internaţionale. Ei se duc să se fotografieze pe unde au fost,să poată povesti celor de acasă ce au mâncat şi să posteze pe "Facebook" ca să moară de ciudă cei de la serviciu". Se întorc cu tot felul de kitschuri ieftine, cumpărate prin iarmaroace sau de la vânzători ambulanţi, "cadouri", magneţi de lipit pe uşa frigiderului, ghiduri şi pliante gratuite, şepcuţe colorate, brichete, cruciuliţe poleite.. .Cei cu dare de mână, care nu calculează în fiecare seară cât au cheltuit ,nu merg cu grupuri de turişti, cu autocarul, dormind în cur cu dopuri în urechi. Ei merg la fix, au rezervări,  frecventează magazine scumpe, cumpărând bijuterii şi ceasuri de colecţie, haine unicat, ţigări şi băuturi rare.
Nu-i interesează monumentele, "fiindcă le-au mai văzut", în schimb se dau în vânt după cluburi şi res­taurante unde au aflat că au ocazia să întâlnească ve­dete. Nici cei strânşi la pungă, nici bogătanii nu se în­torc mai cultivaţi din aceste escapade, dar ce contea­ză. Deja îşi fac planuri pentru vara sau iarna viitoare. Poate sunt chiar fericiţi. * Schimbând registrul tematic, am să vă spun o istorioară de la noi, datând dintre ceale două războaie mondiale. Zice că, o figură a Bucureştiului cosmopolit era un anume Ulysse Creţeanu, fiu de boier, de profesie avocat, om de spirit, umblat prin lume. Într-o zi, trebuind să apere o doamnă din înalta societate, la tribunal, acuzată de adulter de soţul ei – dumneaei fiind tânără, cu nuri şi vino-ncoa, iar dumnealui fiind cam bătrâior şi sfrijit – Creţeanu ar fi spus cam aşa: "Domnilor judecători, onorată instanţă, închipuiţi-vă, fiecare din duraneavoastră, că aveţi acasă o glastră cu o muşcată proaspătă şi frumoasă. Pentru ca floarea asta să trăiască, să înflorească, să se facă tot mai frumoasă, nu-i aşa că trebuie să fie udată în fiecare zi măcar o dată? Dacă nu e udată, floarea se ofileşte şi moare. Tot aşa este şi cu noi, onorat tribunal, grădinarul nostru nu ne uda nici în fiecare zi, nici la două zile, nici la o săptămână, nici la o lună. Din pricina asta, noi ne uscam şi eram gata să ne prăpădim. Văzând primejdia, ne-am ales un alt grădinar,care să ne ude mai bine şi mai des. Ce rău am făcut cu asta, onorabili domni, onorată instanţă?". Pledoaria a continuat, în mijlocul veseliei generale şi, în final, doamna a câştigat pro­cesul! * Şi în zilele noastre se desfăşoară asemenea procese, doar că, până să ajungă la divorţ, bărbatul încor­onat le trage un toc de bătaie celor doi (sau numai nevestei infidele), ca să se… răcorească, în vreme ce tot felul de ONG-uri se străduiesc să stârpească "violenţa în familie", cheltuind o groază de bani inutil,  fiindcă "fenomenul" ia amploare, în destule cazuri ajungându-se la omor. Promiţătorul proiect al lui Klaus lohannis cu o "Românie educată" se dovedeşte a fi un eşec răsunător.