Pe vremea când citeam mai multă poezie, mult mi-a plăcut Serghei Esenin în traducerea lui George Lesnea. (Am învăţat ruseşte din clasa a patra până în al doilea an de facultate,dar n-am ajuns în stadiul să pot citi operele ma­rilor autori în original.) Esenin a fost celebru nu doar prin opera sa, ci şi prin biografia sa (1895-1925), cu suişuri şi coborâşuri şi cu un final tragic: cu două zile înainte de Cră­ciun, şi-a tăiat venele de la mână şi-a scris un poem cu propriul sânge,după care s-a spânzurat în camera hotelului "Anglia" din Sankt Petersburg. Sensibil, prea sensibil pentru acei ani ai unei Rusii în fierbere: "Stă bălai la geamuri/Mesteacănul nins/Proaspătă pe ramuri/Neaua l-a cuprins/Ciucuri moi şi floare/De argint i-a pus/Şi-a ţesut ozoare/Albe până sus/Tihna lângă poale/Blând s-a aşternut/Fulgi de aur moale/ Pâlpâie tăcut/Zările alene/Dau în jur ocol/Şi argint din gene/Scutură domol". Nichita Stănescu al nostru a fost un fel de Esenin, ambii mari iubitori de vodcă. n Multă lume a trecut prin Sibiu de-a lungul anilor şi cei mai mulţi vizitatori au scris de bine. Iată cum a văzut burgul nostru Vintilă Mihăilesc, antropolog, profesor universitar, director de muzeu, publicist (1951-2020): "/…/ De aici am mers la Sibiu, frumoasa capitală culturală europeană în 2007. Un oraş superb, cu o tradiţie culturală mai bogată şi mai puternică în multe privinţe decât Bra­şovul. Un oraş pentru care 2007 nu a însemnat însă, pentru turism, decât o bidinea peste câteva faţade din centrul oraşului. Acum, în Piaţa Mică, trei s-au coşcovit, dând o ne­plăcută impresie de neîn­gri­jire. O impresie şi mai neplă­cută o lasă însă faptul că a apărut o parcare/…/Am plecat aşadar de la Sibiu cu un gust amar". Dacă mă avea pe mine ghid, îl duceam prin străduţele din centru şi prin cotloanele din Oraşul de Jos, care pare că nu face parte din Sibiu, atât este de neglijat de edili. n Scriitorul american Jack Lon­don (pe adevăratul nume John Griffith Chainey), ale cărui cărţi le-am devorat în ado­lescenţa primară: Chema­rea străbunilor, Lupul de mare, Călcâiul de fier, Colţ alb, Martin Eden, a zis o vorbă pe care am ţinut-o minte: "Un os aruncat unui câine nu înseam­nă milă, milă înseamnă osul împărţit cu un câine, când vă e foame la fel" n Rămânând în zona scriitorilor şi a panseu­rilor, iată ce zicea poetul ger­man Heinrich Heine: "Dacă ochiul tău te duce la ispită, scoate-l, dacă mâna ta te duce la ispită, tai-o, dacă limba ta te duce la ispită, muşc-o, iar dacă te duce la ispită gândirea ta, fă-te catolic". De ştiam, eram demult… episcop pe lân­gă Papa! n Un diplomat (bun) de pe vremea lui Ceau­şescu, George Apostoiu, acum pen­sionar, scrie că "referendumul este un drept conferit de democraţie". Aşa-i, doar că la noi este "consultativ" şi se ţine seamă de el doar dacă-i pe placul politicienilor. Acestea sunt "avantajele" democraţiei faţă de dictatură: se vorbeşte mult şi se face mai nimic. n Am citit că demonii sunt fraţi păcătoşi ai îngerilor şi, con­form Evangheliei, în trupul omului îşi poate găsi sălaş o legiune de demoni, legiunea fiind formată din 6666  de inşi. Ei, bine, fără să mă întrebe, cei de la telefoane mi-au băgat 666 în cel fix şi 6666 în cel mobil. Deci, sunt posesor de demoni, care mă îndeam­nă la tot felul de rele, dar rezist la multe din ele.