Ochiul şi urechea: "Esenţa unui jurnalist: zero idei, plus capacitatea de-a le exprima"

* Karl Kraus (1874-1936) s-a născut în Boemia, pe vremea Imperiului Austro-Ungar, şi-a făcut de toate în ale scrisului: jurnalist ,poet, prozator, dramaturg, eseist, pamfletar… Bineînţeles că având atâtea însuşiri, nu putea fi decât evreu, tatăl lui fiind fabricant de hârtie. Iată câteva aforisme de ţinut minte: "Democraţia înseamnă oportunitatea de a fi sclavul tuturor; Libertatea gândirii o avem, ne mai trebuie gândirea; Satira pe care cenzorul o înţelege -este pe drept interzisă; Esenţa unui jurnalist: zero idei, plus capacitatea de a le exprima; Eu sunt atât de popular încât oricine mă defăimează devine mai popular ca mine; Scandalul începe atunci când Poliţia îl opreşte. * Cred că v-am mai spus, dar repet ca să ţineţi la portofoliu: nu-mi place să-mi schimb tabieturile, mergând în vizite la neamuri sau prieteni, dar mă enervează de-a dreptul când aceştia vin la mine, cu intenţia de a sta mai mult. Iar acum, de când sunt văduv, parcă ar vrea să-mi transforme apartamentul în pensiune. Nu sunt eu cel mai bine crescut din familie, dar mă jenez să-i întreb în prima seară când ajung, când au de gând să plece. Aşa că stau mofluz încercând să-i fac astfel să înţeleagă ce gândesc. Păi, ce poţi să gândeşti decât că au nevoie de lenjerie apretată, de duşuri, fiecare, că doar vin de pe drum, de masa întinsă, că doar n-o să mâncăm râncezelile lor din portbagajul maşinii, de sucuri, apă minerală, vin, bere (că ţuica au adus-o ei, "parfum ,nu alta, ţine mărgeaua până spui Tatăl Nostru!")Dacă, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, îmi spun că rămân doar două zile, mi se luminează faţa şi devin cea mai amabilă gazdă, doar că asta se întâmplă destul de rar. Acum e cam târziu ca să mă mai schimb. * Multe evenimente au avut loc la Sibiu în decembrie 89-ianuarie 90, dar văd că pe prea puţini îi interesează să răsfoiască gazetele de la vremea aceea. Mai ştie cineva de ziarul Dimineaţa, poreclit "cotidian social-cultural al judeţlui Sibiu". Nişte tovarăşi, deveniţi domni peste noapte au încercat să ne scoată de pe piaţa presei sibiene înlocuindu-ne cu nişte amatori, care credeau că orice orbete poate fi jurnalist. Au dat greş. * E interesant de răsfoit puzderia de fiţuici care au invadat Sibiul, fiindcă îţi aminteşti "amănunte" uitate: "O mână criminală, în 10 I 1990 a dat foc anexelor Teatrului de Stat". Probabil a vrut să ardă tot, dar nu i-a mers! * În 7 februarie a început la Casa Armatei procesul inculpaţilor Rotariu Iulian, Petrişor Virgil, Silvestru Nicu, Pădineanu Constantin, Popa Vasile, Lucian Marius, Pinciu Nicolae, securişti şi miliţieni la grămadă, unii dintre ei neştiind nimic, fiind pitiţi la UM 01512! * Lt. col. Aurel Dragomir, cel care a condus (vorba vine) brambureala din Sibiu din acele zile, se afla pe cai mari. Nu m-aş mira ca acum să fie general în rezervă, scriindu-şi memoriile. (Apropo, oare ce-o mai face loan Bunda, devenit celebru ca primul şi singurul terorist al ţării, cel mai inofensiv dintre toţi miliţienii pe care i-am cunoscut. Ne plăcea la amândoi bitterul de Apold şi ne întâlneam la Continental în oficiu "la unul mic"!).