"Cum să-ţi mai aperi clientul, când soluţiile sunt stabilite sub fustele justiţiei"

* Mult mi-a plăcut volumul "Jurnalul banalităţii",autor Marian Nazat (n.1961, Topraisar), fapt care m-a determinat să-i urmăresc cariera de magistrat şi de scriitor. O vreme a fost procuror, apoi a devenit avocat şi scriitor. Crin Antonescu, la o vreme, i-a propus să-l ungă ministru la Justiţie. L-a refuzat, ca să nu fie "o rotiţă într-un angrenaj", dar tot n-a scăpat. S-a retras din procuratură, sărind din lac în puţ. El a spus direct şi corect: "Cum să-ţi mai aperi clientul, când soluţiile sunt stabilite sub fustele justiţiei”. Vă recomand să citiţi Pe tălpile României, Ţara de cobai, România oranj, Lumea de azi.* Nu sunt un admirator al omului şi scriitorului Nicolae Breban din mai multe considerente, dar îi dau dreptate în ce a spus: "Adevărata literatură se face în dictaturi, nu în democraţie". În 25 de ani de dictatură (?) Ceauşescu, au apărut cărţi de valoare şi autori care vor rămâne în istorie. În 32 de ani de capitalism şi democraţie, numiţi-mi cinci scriitori şi cinci cărţi memorabile. * Nu mi-a plăcut actorul Arşinel niciodată, deşi, cu Stela Popescu în cuplu, făceau o pereche acceptabilă. Dar când am auzit că s-a băgat peste rând şi i-a luat unui tânăr ficatul sau rinichiul pentru transplant, n-am mai putut să-l văd. Biografii lui evită să spună, dar, după comportament, îl bănuiesc de jidov, arghirofil şi hulpav. * În România literară am găsit, în sfârşit, o cronică la volumul "Colocviale" semnat de sibianul Dumitru Chioaru, băgat în seamă de Adrian Alui Gheorghe (nume imposibil!), cu interviuri, comunicări, anchete, o carte care este "folositoare," "mărturisitoare" pentru oricare cititor care caută adevărul într-o lume în care fenomenul de relativizare a valorilor este pe cale să provoace o adevărată "tragedie globală". Mă bucur când se mai scrie şi despre sibieni în presa "dă Dâmboviţa" * În acelaşi număr al pomenitei reviste, am găsit trei scrisori ale lui Ştefan Aug. Doinaş, de la Cluj, către Radu Stanca, rămas la Sibiu (1946). Interesante şi cu cancanuri gen: "Enescu vrea să se însoare cu o zână de la geografie care lucrează actualmente la o teză de licenţă cu subiectul "Aprovizionarea cu lapte a municipiului Oradea" sau "Nego a făcut o beţie straşnică şi a încetat să mai apară în oraş. Am fost azi pe la el, să-l scot din bârlog dar n-a vrut să vadă lumina zilei". Erau tineri şi entuziaşti, nici că le păsa că veneau comuniştii la putere şi viaţa lor se va schimba radical. Cel mai rău a păţit-o "Nego’’ (lon Negoiţescu)  cu deprinderile lui pederaste. * Fiindcă se tot vorbeşte despre război mondial – de parcă unii chiar l-ar dori -am recitit câteva pagini din cartea lui Erich Maria Remarque (1898-1970) "Nimic nou pe frontul de vest", una dintre cele mai relevante despre carnagiul din Primul Război Mondial. Aud că, recent, s-a mai făcut un film după respectivul volum. Mi-a plăcut atât de mult scrierea încât nu intenţionez să văd filmul, regizorii de azi venind cu tot felul de "îmbunătăţiri" personale.* Un sociolog (că acum toţi cei fără meserie se dau analişti şi sociologi) spune că, în general, societăţile mai puţin dezvoltate, gen Turcia (!) consumă multă pâine (210 kg pe cap de locuitor), în vreme ce în ţările "civilizate", media este de 40-50 kg/locuitor: Anglia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Japonia. Nu l-a întrebat nimeni cât de civilizate sunt ţările africane, unde fomiştii nici nu ştiu ce-i pâinea!?