Medicina naturistă: Tămâia

Tămâia este răşina unui arbore care creşte în Asia, zona Iordanului, în Africa de Nord. Se prezintă sub forma unor bobiţe albe sau aurii folosite des în ritualul ortodox.

Utilizarea sa pe teritoriul ţării noastre este strâns legată de începuturile creştinismului, ea fiind adusă de primii propovăduitori ai învăţăturilor lui Iisus. Tămâia a fost un mijloc de sfinţire şi purificare pentru suflet. Ştiinţa actuală nu poate explica efectele excepţionale ale fumigaţiilor cu tămâie în tratarea epilepsiei, a psihozelor grave, cu efecte extraordinare ale acestui procedeu.

În Bucovina, Oltenia, Dobrogea şi Banat tămâia este considerată cel mai eficient mijloc de a alunga demonii şi toate relele, importantă pentru purificarea sufletească a oamenilor şi locuinţelor. Cea mai bună tămâie este considerată cea sfinţită de Bobotează. Tămâia naturală este un medicament important la tratamentul epilepsiei şi a bolilor psihice. În camera de culcare se fac seara fumigaţii. Într-o linguriţă de metal se pun 1-2 bobiţe de tămâie, care apoi se ţine câteva minute deasupra flăcării unei lumânări. Fumigaţia înlătură depresia, nervozitatea, insomnia. Pentru guturai şi sinuzită 10 linguriţe de tămâie se pun într-un pahar de alcool la macerat 12 zile. Se iau 3-5 linguriţe pe zi, diluate în apă. În astm, se va ţine o bobiţă de tămâie câteva secunde pe limbă, după care se înghite cu apă. O reţetă veche aminteşte tratarea chistului hidatic de la ficat cu bobiţe de tămâie. Tămâia afectează dantura şi se indică înghiţirea ei imediat. Se va evita tămâia sintetică care poate fi periculoasă administrată intern.