O statornicie a adevăratelor valori româneşti: cartea "Statornicie" de Florica Gobjilă Barbu

Numele autorului cărţii îmi era complet necunoscut, deşi cartea a apărut la Sibiu (Ed. CronoLogia), iar titlul "Statornicie" putea sugera orice. Motive suficiente pentru a mă provoca să mă apuc de citit la ea. Fac asta pentru că încă nu am ajuns la stadiul anumitor super-culturali care imediat îţi ard un articol despre cum e cartea, înainte de a o citi.

Deci am spus "pause" la alte lecturi şi am început "Statornicie". Multe nu ştiam, nici nu ştiu despre autor. Ştiu că este (sau a fost?) profesoară la Seminarul Ortodox "Sfânta Ecaterina" de la Mănăstirea Prislop, că unele texte sunt articole publicate în revista şcolară a seminarului, numită "Talita Kumi" (paranteză: şi pe mine m-a mirat titlul revistei dar am aflat că este, în limba aramaică, ceea ce a spus Mântuitorul către fiica lui Iair, înainte de a o învia: "Copilă, ţie îţi zic, scoala-te" – Marcu 5, 41). Altele, mai consistente, au fost scrise special pentru această carte. Toate însă reflectă o dragoste de Ţară şi de istoria ei, o viziune, cum să spun, aşezată asupra lucrurilor care denotă o bază morală solidă a autorului: credinţa şi dragostea faţă de ceea ce e românesc. În plus, în carte ne este readus ceva uitat şi ignorat şi mai ales, în ultima vreme "europeană", neagreat: Basarabia, partea de Moldovă şi de Românie devenită, prin glumele proaste ale istoriei, un stat separat, cu limbă separată şi îm plus, ruptă "strategic" şi împărţită la allte ţări. Ei bine, cartea aceasta din carte mi-a plăcut mai mult, pentru că aduce în atenţie lucruri pe care nu le ştiam (eu) şi nu le ştim (noi). Un adevarat mini manual de istorie al Basarabiei, "din cele mai vechi timpuri până astăzi", o istorie extrem de interesantă şi bogată.

Titlul cărţii "Statorinice" este şi titlul uneia dintre povestirile-prezentările-lecţiile cele mai consistente din volum: Un drum prin toată România, un fel de ghid geografico-istoric al ţării noastre. La fel, "La temelia Unirii" ne spune pe scurt despre jertfele românilor în Primul Răîzboi Mondial şi bucuria Marii Uniri (inclusiv cea a Basarabiei şi Bucovinei, despre care mai mutl se tace decât se vorbeşte). "Tirageţii" este o bucată de istorie străveche a Moldovei dintre Prut şi Nistru. "Aceeaşi vatră" ne spune despre (dacă mai e nevoie) unitatea de istorie şi de limbă a românilor. "Tânguirile Nistrului" este o istorie a Basarabiei, cu momentele sale de glorie sau tristeţe. "Constatări dureroase la o zi de sărbătoare naţională" este, la fel, o anaţiză dureroasă a faptului că avem două ţări difertie dar cu aceeaşi limbă şi cum toti se ambiţionează, din motive "geopolitice" să le lase aşa. "Evocări şi consideraţii istorice"  este exact ce spune titlul, "Mihai Viteazul în viziune istorică, naţională şi europeană" este, pe lângă o evocare (romantică, "clasică", dar bună pentru cultivarea iubirii de ţară şic redinţă pentru cei tineri) a presonalităţii domnitorului, şi un prilej de analiză politică. "Atunci şi acum" este un semnal de alarmă despre situaţia sau chiar existenţa muncitorilor şi ţăranilor într-o societate moartă-digitalizată. "Schiţă de profil" este o readucere aminte-portret în paralel a domniţei Zamfira care a re-ctitorit, în secolul al XVI-lea mănăstire prislop şi al maicii Zamfira Constantinescu, una din stareleţe mănăstirii. Ultimul titlu din carte, "Făclia neamului meu" este o scurtă istorie asumată a credinţei ortodoxe şi a vieţiii monahale româneşti.

Limbajul folosit este unul accesibil tututor, o română curată, nepoluată de deşeuri la modă, frazarea este limpede şi simplă, o adevărată carte-manual despre România, Basarabia, Ţară şi Credinţă. O oază de libertate într-o lume "ocupată" cu tot ceea ce o poate defecta, murdări, strica.Şi o lectură din care înveţi, relaxându-te.