Cu cărţile pe faţă

Printre alte hârţoage îngălbenite de vreme, am dat peste un articol de-al meu din 1991 "Raid printre comercianţii neprivaţizaţi (încă)", în care am menţionat numele magazinelor şi gestionarilor, cu bunele şi relele lor: Marin Mocofan, Augustin Lazăr, Valerica Toma, Constantin Oacă, Marin Chiribuţă, Maria Munteanu, Mihai Manea, Virgil Muscă, Ieronim Tecoanţă, Aurica Vidrighin, Elena Costea, Dochia Stefănuţ, Maria Bogdan, Doina Cinezan, Ion Vulturescu, Ioan Belaşcu, Sain Căpruţă, Teodora Folea…Câţi or mai trăi şi pe unde or mai fi? (La vremea aceea încă aveam voie să publicăm ce constatăm, nu ca acum: "La un magazin organele de control au găsit peşte alterat, care a fost scos din vânzare, iar gestionarul în vârstă de 45 de ani a fost amendat." Halal de aşa ştire) * Prin luna mai, doamna Astrid Cora Fodor, a cărei calita­te de bază este optimismul, le spunea unor ziarişti care înghit toate gogoşile acre fără să clipească şi fără să le mestece, că "cel mai probabil arena (stadionul – n.i.d.) va fi gata în august", fără să precizeze anul (!) şi că "Naţionala va evolua la Sibiu cel mai probabil în noiembrie". Cunoscând basmele pri­măriţei, am spus şi atunci, repet acum: cel mai probabil nu se va întâmpla aşa, chibiţii sibieni, atâţia câţi au mai rămas, vor vedea echipa Hermannstadt tot la televizor până la primăvară, în cel mai fericit caz. * Tot în luna mai, cei de la Primărie anunţau că "100 de sibieni gospodari vor primi gratis unelte pentru înfrumuseţarea spa­ţiilor verzi". N-am aflat care sunt ăia şi ce-au făcut cu uneltele (de nu le-or fi vândut?) că a venit toamna când se numără bobocii…* Pe str. Şaguna nr. 6 (fostă Lenin, fostă Mühlgasse) zace aproape în ruină încă o casă monumentală, pe care ruginesc două plăci comemorative, datând din 1964, respectiv 1968, amintind că acolo a locu­it în ultimii ani de viaţă George Bariţiu şi în care s-a aflat redacţia revistei Transilvania, pe care el a condus-o în perioada 1868-1889. Dacă administraţia locală nu mişcă, românii sibieni ar trebui să se mobilizeze şi să renoveze mă­car faţada imobilului. * Despre Statele Unite ale Americii se vorbeşte că ar fi ţara tuturor posibilităţilor. Prin analogie, se poate spune că România este ţara tutu­ror calamităţilor. După ce aproape două luni ne-am văitat de secetă, că, de, aşa-i vara, cum a dat toamna şi-au înce­put ploile, ne văicărim de inundaţii, la care se adaugă, bineînţeles, cele permanente: inflaţia, foametea care ne paşte, gerul de la iarnă, cu bătrâni înzăpeziţi la care nu se ajunge decât cu tancurile să-i salveze, Putin care abia aşteaptă să ne cotropească, cutremure ce ne pândesc din adâncul pământului, incendii de la instalaţii impro­vizate şi, musai, nori atomici şi pandemii cu viruşi necunoscuţi şi vaccinuri cu apă plată (Dacă nu vă place Pu­tin, poate ne dă căldură Volodimir Zelenski, măcar pentru ucrainenii aciuaţi în România!) * Mai sunt puţine luni până la sfârşitul anului şi abia aştept să citesc bilanţul realizărilor Primăriei (terminate, recepţionate, date în folosinţă, nu locuri de joacă şi de pişat pentru animalele de companie, piste de biciclete pe unde nu umblă nimeni, spectacole şi focuri bengale, skate park şi Wakeboarding, tomberoane pentru căcaţi de câini cu pedigree etc. (lu­crări serioase, de anvergură pentru Sibiu şi locuitorii lui, nu promenadă pe malul Cibinului şi pe Bulevardul Victoriei…* Am citit că şi în acest an şcolarii sibieni vor mânca cornuri din Tg. Jiu, mere din Călan şi vor bea lapte de la Orşova. Bine că nu le aduc din Olanda sau Turcia!