"Numai eu cunosc urcuşul printre mărăcini şi brazde"

Răsfoiam, mai zilele trecute, elegantul volum de versuri "Vremea lebedei stacojii" de Walter Johrend, o antologie realizată de loan Radu Văcărescu în 2014. M-am convins, încă o dată, dacă mai era cazul, că autorul este un iubăreţ incurabil, dacă poate scrie aşa la o vârstă … venerabilă: "Numai eu cunosc urcuşul/printre mărăcini şi brazde/care duce la culcuşul/primitoarei mele gazde/Când ajung în deal, privirea, /ca un fulger din seninuri/spintecă în două ieşirea/grotei pline de veninuri/Şi când simte că-s aproape, /gazda, ca orice muiere, /spală porţile cu ape/şi ţâţânile cu miere// Şi ne facem semnul crucii/şi ne apucăm de treabă/şi în cuibul propriu cucii-şi/uită ouăle în grabă". Am încercat şi eu "figura" şi când am ajuns în deal la "gazdă"… am adormit buştean! * Cică în Japonia, la ora asta trăiesc 86.000 de oameni în vârstă de peste 100 de ani. Dacă ajungem şi noi la nivelul lor, nu mai au ăştia bani să ne plătească pensiile şi aşa jigărite. Interesul politicienilor noştri ar fi s-o mierlim în timpul serviciului sau imediat după… * Prof. univ. dr. Rodica Zafiu, de la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, susţine o excelentă rubrică lingvistică, intitulată "Cuvinte nepotrivite", în revista Dilema veche. Îi pândeşte pe politicieni şi pe ziarişti cum se exprimă, oral sau în scris, şi le dă lecţii de limba română, subtil şi fără emfază. Toate televiziunile ar trebui să aibă măcar o emisiune în care să invite profesori, poate se prinde ceva şi de capul stricătorilor de limbă (Două cuvinte sunt folosite greşit frecvent: "Fortuit" şi "lucrativ”. De ”locaţie" nu mai spun, fiindcă bag de seamă că s-a încetăţenit.) * Richard K. Sherwin, profesor de Drept, scrie despre "periculoasa alunecare spre violenţă a Americii", de parcă asta ar fi de ieri de azi. Violenţa se simte în largul ei în Statele Unite încă de la întemeierea acestora, prin masacrarea băştinaşilor, urmată de lupta pentru putere dintre noii stăpâni. Atâta vreme cât nu se interzice purtarea armelor în afara propriei locuinţe, mereu vor fi atentate soldate cu morţi. (Eu aş interzice vânzarea-cumpărarea de arme, dar, să zicem că, în America, e bine să ai în casă o armă, pentru orice eventualitate. Imaginaţi-vă ce-ar fi în România, dacă s-ar da arme "la liber", ca la revoluţie!) * La Editura Humanitas, a apărut de curând o carte intitulată "Geografia timpului – de ce timpul nu se măsoară la fel în toate culturile" de Robert Levine, psiholog american (1945-2019). Omul, pe baza a trei măsurători: viteza de deplasare a pietonilor în zone centrale, timpul necesar poştaşilor pentru o anumită operaţiune standard şi precizia ceasurilor publice, a stabilit un clasament al ritmurilor de viaţă din 31 de ţări. Pe primele locuri se situează: Elveţia, Irlanda, Germania, Japonia. Ţările cu ritmuri lente de viaţă sunt: Brazilia, Indonezia, Mexic, dar şi România şi Bulgaria, aflate pe locurile 25, respectiv 24. Adevărul e că nu văd de ce atâta grabă la unii, a căror deviză de viaţă este "Time is money", pentru că tot acolo ajungem toţi, mai devreme sau mai târziu. * Apropo, nu sunt nici elveţian, nici irlandez, nici neamţ, dar mă agasează cei care, când ne dăm întâlnire, zic: "După 12" şi vin peste o jumătate de oră. (Când eram invitaţi la vreo festivitate sau petrecere, Ana întotdeauna trăgea de timp: "Ce, vrei să fim noi primii?!)