Georg Barth, omul nostru din Passau, ne-a adus la cu­noştinţă că, în cinci săptămâni "Kegelverein" din oraşul său a fost modernizată în totalitate: popicărie cu opt piste, valoarea lucrării fiind de 300.000 euro. Nota be­ne: voluntarii au prestat peste 1.500 de ore de muncă "patriotică". Din păcate, la noi aşa ceva nu mai există, fiind considerată de unii…ceauşistă. Cu ocazia inau­gurării s-a organizat şi un concurs cu "Grillbuffet und Bier" la sfârşit. (La noi, berea şi grătarele ar fi fost aşezate la început, în loc de concurs!) * Pe lângă toate parangheliile organizate de Primărie în centrul Sibiului, ar fi necesar un centru de difuzare a presei, dacă tot se făleşte Frau Astrid Cora că suntem un oraş foarte căutat de turişti români şi străini. Poate că unii ar vrea să şi citească o gazetă ori o revistă în vreme ce mănâncă o plăcintă unsuroasă ori linge o în­gheţată vopsită. (Revista Paris Match, la care sunt abo­nat eu, o ofer gratuit. Pe vremea aia "de tristă aminti­re", la chioşcul din Piaţa Mare, la nea loniţă, găseam Le Monde, L'Humanité, Salut Ies copains, L' Equipe, France football, cu ceva vechime, dar erau! (Un amic din Cluj, m-a întrebat de unde poate cumpăra o revistă cu rebus sau Tribuna şi l-am trimis la Gară sau în cartierul Ştrand. Am simţit că mi-au luat foc urechile de ruşine! * Un oxiur care semnează "Teo" mă… interpelează: "Băi NID, ce treabă mai ai cu Păuca, nu ţi-ai făcut valiza pentru Moscova că azi mâine se închid graniţele!" Spre dezamăgirea aces­tui parazit intestinal, declar pe propria răspundere că ori unde m-aş duce, Păuca rămâne dragostea mea, fiind satul în care m-am născut (taman în Primărie!) şi în ca­re mi-am petrecut multe vacanţe la bunicii Sîrbu din partea mamei.* Un alt gândac de gunoi, semnând "doct" Xanana Guzmao, privind o fotografie apărută în ziar, scrie: "Faină casă are popa din Păuca, mai mare ca biserica", fără să ştie că aia e Primăria, nu casa parohială, o clădire pe măsura oamenilor şi a edilului comunei. * Dacă tot am ajuns să răspund la toţi guzganii, îl în­demn pe "Rumbulaku" să răsfoiască un dicţionar, după ca­re să discute cu mine, fiindcă eu nu-s Klaus lohannis să dau meditaţii şi să cumpăr case! * Un ins care e analfabet total zice: "Artistul Peciovschi se va ocupa de designul firmei teatrului Radu Stanca". Eu nu lucrez la Radio Erevan, dar îi răspund: 1. Peciovschi a fost un mare fotbalist, nu designer 2. Dan Perjovschi este "artist vizual" sibian (61 ani), care mâzgăleşte zidul de lângă teatrul municipal, botezat naţional şi Radu Stanca! * Voi încheia cu un… pamflet sui generis, bineîn­ţeles, nesemnat, al unui amic de-al meu, care, dacă nu poa­te nici să mă bată, nici să mă înjure în faţa naţiunii, o face, precum căcănarii, care golesc canalele noaptea, la pavăza anonimatului. Oricum, m-a uns la cur limba lui frustă: "Oare cât ne va mai vâră pe gât Tribuna această rubrică pseudo-satirică cu frustrările de prost gust, partizane şi rasiste ale unui redactor de­păşit de vremuri, care refuză să-i lase pe cei mai talentaţi ca el să-şi facă un renume la ziarul local?" ÎI informez pe ins că rubrica de mică publicitate îi este la dispoziţie cinci zile pe săptămână, unde nu are decât să-şi etaleze talentele scriitoriceşti, dar pe-a mea nu i-o dau nici mort! Sâc!