Cu cărţile pe faţă

Abia aştept să vină toamna, cu ploi mocăneşti, cu umezeală la încheieturi, cu ceaţă, cu zile scurte, mohorâte, să pot ieşi pe străzile din centrul Sibiului fără să mă înghiontească şi să mă calce pe bătături toţi nespălaţii, transpiraţii, jegoşii care vin aici precum musulmanii la Mecca, "leagănul şi fântâna islamului”. Vă redau un dialog din faţa plăcintăriei "Scufiţa Roşie" de pe Corso. Ea, mică, tuciurie, slabă: "Vrei să-ţi iau şi ţie un covrig cu susan? "El, gras, unsuros, cu maiou de jmecher şi burdihanul lăsat spre genunchi: "Ce ai, fă, păi de aia am venit aici să mâncăm covrigi? Hai în piaţă, să vedem paran­ghelia! "Danke de aşa turişti! n Am aflat…pă surse, cum se exprimă gazetarii lui Cristoiu, că sculptorul loan Cândea lucrează la un bust al inegalabilului poet rus Serghei Esenin. După cum îi cunosc pe "edilii" Sibiului, nu-i vor găsi loc (precum lui Bretan Miklos), dar sunt convins că inginerul iubitor de artă autentică lon Tuşinean va fi interesat, fiindcă sperăm să vină şi vremuri mai bune, cu politicieni normali! n Rămânând pe acelaşi palier, vă recomand două cărţi, apărute la Editura Humanitas: "Ţigan Ţăndări" şi "Nu tot ei! România în ghearele imposturii" de Nicolae Valeriu (Ciolan), ţigan şcolit (n.1970, Caransebeş), informa­tician cu studii serioase în ţară şi străinătate, activist pentru drepturile omului, fost, o perioadă, secretar de stat la Ministerul Muncii. Într-o vreme a publicat eseuri pline de sevă în Dilema veche, dar se pare că a cam deranjat pe unii şi a fost exclus dintre colaboratori. El ar fi fost bun de ministru în locul Gabrielei Firea, botezată de unii "Pupăza din tei". n Aud că Sibiul nostru are cel mai bun sistem de colec­tare a deşeurilor din România. Posibil, dar ne şi costă mai mult decât pe alţii. Domnia, ca şi prostia, se plăteşte.n  În noianul de legi care apar la noi precum ciupercile după ploaie, ce mai contează una, că tot nu se va aplica: aceea cu impozitarea banilor câştigaţi de profesori din meditaţii. Doar însuşi Klaus lohannis a declarat, zâmbind şmechereşte, că şi-a cumpărat casele cu banii câştigaţi cinstit din meditaţii! n Nu mai ştiu unde am citit şi m-am minunat, cum că "Lacul lui Binder este amplasat la cinci minute de centrul istoric al Sibiului". Îl ştiam taman în cartierul Ţiglari, unde şi-a înţărcat dracul iapa. (Şi eu mai strecor câte o gogonată, dar rareori şi cu oarecare jenă.) n Econo­mistul Mihai Roman m-a bucurat cu o carte de călătorii: "Jurnalul Pele­rinului în Ţara Sfântă". Bineînţeles că o voi citi, drumurile mele nemai- depăşind graniţele judeţului. n Bag de seamă că domnii care pretind că ne conduc pe drumul bun al capitalismului, dacă nu mai reuşesc să ne sperie cu covidul, ne îndeamnă să începem să bem iod, maram ca să ne spălăm maţele şi să le pregătim pentru un posibil accident nuclear, pro­vocat, fireşte, de Putin, acest Alfa şi Omega al tuturor dezastrelor lumii. Nu m-aş mira să ne bage din nou în carantină, cu gazul, lumina şi apa date cu ţârâita, conform directivelor de la Bruxelles. Eu sunt "călit" din anii 80 ai secolului trecut, dar nu ştiu cum vor reacţiona nepoţii mei, vorbitori de germană şi engleză? n Doi analfabeţi mă ceartă că nu scriu destul de aspru despre reprezentanţii noştri în Parlament. Păi, iubiţi anonimi, dacă nu scriu înseamnă că n-am ce, din când în când lăudându-se singuri, ori certându-se de ochii lumii. Sunt mai insistent cu doamnele din administraţia locală şi nu mă pot opri să le întreb: când teatrul sibian se va numi de facto Radu Stanca?