Cu cărţile pe faţă

S-a prăpădit – la o vârstă venerabilă – fidelul nostru colaborator, în general, şi al meu, în particular, col. (rtr.) Victor Neghină, pe care l-am avut mereu "pe fază" încă de la începutul anilor '70, când era ofiţer activ şi se confrunta cu destule piedici din partea superiorilor, care nu vedeau cu ochi buni această colaborare, mai ales că "băga", din când în când, accente critice, semnând (ca să nu ştie nimeni!) cu pseudonimul V. Negară. Avea plăcerea meseriei de jurnalist. * Tot mai mulţi sibieni bolnavi, care ajung la Spitalul Judeţean, se arată nemul­ţumiţi: "Cea mai gravă problemă a sistemului este cali­tatea profesională şi morală a medicilor, mulţi fiind nişte improvizaţi(?), care se comportă ca nişte funcţionari" (Pavel. M.) Oamenii se feresc să reclame, de teamă că vor suferi consecinţe când vor mai merge la spital, deşi mi se pare o aberaţie: nu văd medicul care m-ar omorî dacă l-am criticat şi ajung la mâna lui! Bănuiesc că ar încerca să-mi dovedească, prin fapte, că m-am înşelat. * Din lunga mea perioadă în care am practicat această in­grată meserie de gazetar, am învăţat un lucru: mai degrabă te ţine minte cel pe care l-ai criticat, şi te respec­tă, decât cel căruia i-ai adus osanale, având impresia că le merita şi că nu ţi-ai făcut decât datoria.* Pe când eram copil şi tata, în rarele lui ore libere, când avea şi chef de snoave cu amintiri, iar eu ciuleam urechile, mă ţinea în dictoane latineşti şi cimilituri româneşti. Mi le-a repetat de atâtea ori, încât este imposibil să le uit chiar dacă dau în Alzheimer. El îmi spunea cu convingere că "vecinul de aproape ţi-e mai folositor decât fratele de departe, dacă ştii cum să te porţi cu el". M-am convins de acest adevăr de când am rămas singur şi neştiutor în ale gospodăriei, Ana… învăţându-mă să nu fac nimic. Extrapolând, mă gândesc cât de limitaţi mintal sunt politicienii noştri, în frunte cu Iohannis, punându-ne rău cu ruşii, aflaţi la o aruncătură de rachetă, dar pupându-i pe buci pe americani, de care ne despart mări şi ocheane. * O lectură înstructivă – dacă aveţi pacienţa să citiţi cele 781 de pagini ale "Strategiei integrate de dezvoltare urbană a Sibiului". Întocmită "la meserie" de o societate specializată în aşa ceva, din Bucureşti, fireşte, ea este menită să ne ia ochii şi… minţile, fiindcă edilii noştri nu-s în stare să termine un amărât de pasaj subteran de la Bulevard, să salveze de la ruină nişte imobile de pe străzi din centrul istoric, darmite să reuşească proiecte precum: pasajul subteran Ţiglari (pe sub calea ferată), trenul urban Şelimbăr-Zona Industrială Vest, pasaj rutier subteran Şoseaua Alba lulia-Piaţa Unirii etc. Conţopiştii Primăriei Sibiu sunt specialişti în locuri de joacă pentru copii şi căţeii de companie, piste pentru biciclişti, terenuri pentru amatorii de snowboard, adăpători pentru câini şi… festivaluri cu grătare, bere, lăutari, dansatoare pe sârmă şi din buric. Impresia mea este că SC Civitta Bucureşti, autoarea Strategiei, şi-a bătut joc de noi. (Excelentă luarea de poziţie a avoca­tului Florin Albulescu; membru al Baroului Sibiu). Ştiţi ce-o să răspundă purtătoarea de vorbe a Primăriei (dacă are timp şi chef)? Că Strategia a fost supusă dezbaterii publice, aşa că noi nu avem ce comenta (ca şi cu placa purtând numele lui Radu Stanca, pe frontispiciul teatrului!)

P.S. M-aş mira să lucreze cineva în Primărie în această vreme de caniculă şi de concedii?!