Citite, auzite: "Munca este refugiul oamenilor care nu au ceva mai bun de făcut"

Oscar Fingal O'Flaherty Wills Wilde a fost (este) un renumit scriitor irlandez (1854-1900) care a făcut de toate în scurta-i viaţă, inclusiv închisoare "pentru ultragiu la moralitatea publică", părăsindu-şi soţia şi copiii, trăind cu lordul Douglas o iubire homosexuală. Panseurile lui sunt sclipitoare: "Acţiunea este ultimul refugiu al celor care nu pot visa; Unei femei îi trebu­ie 45 de ani ca să ajungă la 30; Între bărbaţi şi femei nu există nicio prietenie posibilă. Există pasiune,

vrăj­măşie, iubire, dar nu prietenie; Femeile ne iubesc pentru defectele noastre; Dacă vrei să le spui oamenilor ade­vărul, fă-i să râdă, altfel te vor ucide". Nici să fii prea deştept nu e bine, fiindcă, iată, poţi muri tânăr! Într-una din serile trecute am ascultat melodii din anii 60, cu Mina, Connie Francis, Rita Pavone, Francoise Hardy, Patty Pravo, Caterina Valente, George Moustaki, Giani Morandi, Adriano Celentano…O încântare. Cei de la România literară au iniţiat o anchetă cu tema "Casa sau locul care, pentru dumneavoastră, înseamnă acasă", la care au răspuns o sumă de scriitori, între care loan Radu Văcărescu, preşedintele Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor, profesor şi poet: "Paşi senini în drum spre acasă", un frumos poem în proză. * Citesc ”răzleţele" lui Tudor Arghezi, risipite prin gazetele la care a colaborat, citesc, subliniez şi râd: "Să-i dea statul o sabie de pâslă şi pinteni de bumbac, ca să-i poată purta în buzunar; Un bărbat cu valoa­re întortocheată şi blajin ca un păduche, numai te uiţi la el şi te scarpini. A surâs şi te-a băşicat; Cap de oştire care poate să fi murit comandând o bragă; Dumnezeu nu-şi alege totdeauna sfinţii numai dintre mitropoliţi şi episcopi; Avea un cap atât de mic că ai crede că şi l-a scos din buzunar; Politi­ca păstrează oamenii de tot calibrul, ca bunul gospo­dar cuiele ruginite şi sfoara". Jurnalişti de azi nu mai ştiu ce-i o metaforă sau o comparaţie inedită, * În sfârşit, curioşii s-au liniştit: după lungi căutări au descoperit cine a fost adevăratul tată al actri­ţei Marilyn Monroe: un anume Charles Stanley Gifford unul dintre mulţii bărbaţi cu care s-a culcat Gladys, mama ei, monteuză la Hollywood. Din păcate, toţi trei sunt morţi. "Detectivii" au căutat ani de zile şi au cheltuit o groază de bani până au găsit-o pe Francine, o nepoată de-a lui Gifford, al cărei ADN se potriveşte cu al celebrei actriţe. * În Franţa au fost "inventariaţi" 3,5 milioane de diabetici. Medicul Remi Rabasa-Lhoret scrie: "Pacienţii care trăiesc cu această boală sunt nişte eroi anonimi pe care îi admir". Perfidă maladie, ca şi cancerul. * Nu ştiu dacă-i adevărat, dar, conform unui sondaj, unul din doi francezi cumpără diferite produse de la magazinele second hand, adaptându-se situaţiei de criză şi scumpirilor de tot felul. Culmea ar fi să cumpărăm şi alimente "la mâna a doua"!