Citite, auzite: Am jurat strâmb şi mă căiesc

Am jurat că nu mă mai uit la meciurile echipelor româneşti de fotbal şi m-am uitat. Am jurat că nu mai scriu un rând despre echipa reprezentativă de fotbal a României şi iată că o fac, căindu-mă că am jurat strâmb. N-am multe a mai spune după toate analizele şi sintezele făcute de specialişti şi nespecialişti, foşti mari antrenori şi mari jucători, foşti şi actuali comentatori de sport. Ca să nu mai lungim pelteaua, zic: fotbalul nostru este oglinda fidelă a societăţii noastre, care scârţâie şi plesneşte pe la toate încheieturile. De-a lungul anilor s-au perindat la conducerea României toate partidele şi toţi cei care fac pe politicienii, iar rezultatul este zero în domeniul performanţei. Tot aşa s-a petrecut şi cu fotbalul, rezultatul fiind… sub zero. Nouă, ca să ieşim din hăul în care ne găsim, ne trebuie un magician şi ca preşedinte de ţară, respectiv ca antrenor la echipa naţională. Găsiţi-l! * În revista Dilema veche, un ins pe nume Vasil Cerepanin, ucrainean, publică un articol sub titlul: "De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?" Îi spun eu, dacă nu i-au spus cei care l-au publicat: fiindcă nu există argumente pentru o asemenea calificare! * Auziţi ştire a unui gazetar şcolit la facultăţile "de profil" de azi: "Într-o localitate apropiată (?), la recomandarea unor prieteni (?), am mers la o tavernă anume (?)". Noroc că, într-un loc, a scris că era în Grecia şi nu într-o ţară oarecare. Şcoală, şcoală… * Luând exemplul altor soţii de scriitori, care îşi comemorează partenerii trecuţi în eternitate, ca să nu-i uite lumea, Ana Blandiana a instituit Premiul "Romulus Rusan". Primul bene­ficiar al acestui premiu este Dorian Galbinski pentru cartea "Viaţa trece ca un glonţ". Memoriile unui reporter BBC (Editura Humanitas, 2021). Frumos din partea ei! * Istoricul roman Dio Cassius, vorbind despre Poppaea Sabina, soţia lui Nero, scria: "Această Sabina trăia într-un asemenea lux, încât măgarii ei aveau hamuri de aur şi, în fiecare zi, erau mulse 500 de măgăriţe pentru ca ea să se poată îmbăia în laptele lor, atât de mare îi era grija pentru frumuseţea şi prospeţimea propriei persoane". Unii istorici scriu că acest obicei îl avea şi Cleopatra, dar fără dovezi. În schimb, Cleopatra i-a cucerit pe Antoniu şi Cezar cu alte farmece. * Revista România literară a lansat o anchetă având ca temă "scriitori uitaţi", la care au răspuns diverşi literaţi actuali (unii, uitaţi de mine deşi nu s-au prăpădit: Liviu Capşa, Vasile Dan, Mircea Bârsilă, Peter Demeny, Kocsis Francisko…) Mi-a plăcut ce-a zis Gheorghe Grigurcu: "Cât priveşte soarta colaboraţioniştilor reprezentativi, purtând stigmatul ati­tudinii lor, ei au căpătat şansa de a se păstra în memoria posterităţii". Se referea la mult blamaţii Mihai Beniuc, Dan Deşliu, Maria Banuş, Nina Cassian, A. Toma, Marcel Breslaşu, Mihail Davidoglu… Adevărul e că şi de scriitorii importanţi ne amintim doar la câte o aniversare ori comemorare, iar preferinţele cititorilor – atâţia câţi mai sunt – se schimbă în pas cu vremurile. Din păcate, eşti ceea ce faci în viaţă, după care… potopul.