George Bacovia a fost un om leneş, nu ştiu dacă a muncit vreodată (cam ca Emil Cioran), dar, ca poet, a fost destul de harnic şi a impus un anume stil poe­ţilor care s-au încumetat să-i citească volumele: "Mai bine singuratic şi uitat/Pierdut să te retragi nepăsător/În ţara asta plină de humor/Mai bine singuratic şi uitat/O, genii întristate care mor/În cerc barbar şi fără sentiment/Prin asta eşti celebră-n Orient/O, ţară tristă, plină de humor". Când sunteţi trişti, supăraţi, amărâţi, citiţi-l pe Bacovia şi vă trece! * Plăcut îmi e să scotocesc prin cotloanele bibliotecii şi să dau peste scrisori, invitaţii, felicitări, demult uita­te. Iată ce-mi scria pe o vedere, colegul şi prietenul Traian Suciu, aflat la staţiunea Sângeorz-Băi "Hotel Hebe, et. III, cam. 337", la tratament: "Patroana Hebe, virgina într-o dungă/Probabil şi beteagă de ficat/În locul unui vin de viaţă lungă/Scorni izvoare cu pipi şifonat/Urmaşele-i, în blugi, deloc fecioare/Cirotice – deci le acord clemenţă/Cred că în punctul flasc dintre picioare/Îşi are epicentrul întreaga existenţă". Dacă s-ar fi luat în serios, Traian ar fi putut ajunge poet şi nu unul oarecare. * Cioran, iar după el, alţii, vor să ne convingă că "mijlocul cel mai bun de a-ţi rata viaţa este să nu te fi născut". E o idee, pe care n-o împărtăşesc, fiindcă doar viaţa trăită degeaba te face un ratat. (Una dintre femeile din viaţa mea, la supărare, mi-a zis că sunt un ratat, fiindcă n-am avut ambiţii mai sus de Sibiu şi de Tribuna. Am râs, răspunzând în pilde populare: decât codaş la oraş, mai bine fruntaş în satul meu. Deşi, poate că avea dreptate în felul ei de gândire ghidată de hormoni.) * La Editura Tracus Arte din Bucureşti a apărut volumul "Kurva rumunski go home" de Emilian Pal. Autorul zice că scrie poezii, dar e proză în toată legea, cu păţanii de-ale lui ca emigrant în Olanda "cea fără de priha­nă". Exemplu: "14 oameni în şapte camere toţi polonezi/doar Arthur ştie bine engleză/în camera şapte două paturi o noptieră şi nicio cheie/Arthur îmi dă câteva sfaturi/fiecare cameră e programată pe zile la curăţenie/dacă fac sâmbăta cumpărături să am grijă/duminica e totul închis în afară de coffe shop/sâmbăta după 14 niciun magazin nu mai acceptă cash/după 18 nimeni nu mai vinde alcool". Ca ăsta aş putea fi şi eu "poet", chiar mai bun (fără falsă modestie)! * Citeam un interviu al lui Pascal Bruckner (n.1948, Paris), scriitor francez, de religie catolică, considerat de mulţi, datorită ideilor, ca evreu, fapt pe care el îl numeşte "o ironie destul de comică a istoriei". Umblat mult prin lume, citind şi mai mult, el a ajuns la con­cluzia că "lupta de clasă a fost înlocuită cu lupta de rasă", omul alb fiind, după unii "vinovatul aproape perfect", adică "occidentalul acuzat că a colonizat întreaga lume, că a înrobit semeni de-ai lui, mai ales africani, vinovat de tot ce nu merge bine pe această planetă: încălzirea globală, nedreptatea, inegalităţile". (Vorbind cu un prieten de-al meu alb (!) din America, mi-a confirmat faptul că acolo, de-o vreme, segregaţia este în sens invers, din partea negrilor, hispanicilor, asiatici­lor împotriva albilor.) "Noi percepem poporul francez ca pe o unică persoană, indiferent de origini, de credinţă sau de necredinţă, pe când americanii sunt obişnuiţi, prin natura lor, să-şi împartă propriul popor în chinezi, latino-americani, negri, albi, arabi, sud-americani." Despre rasism se poate vorbi la nesfârşit, fără o concluzie certă.