"Non multa, sed multum"

Pentru cei care n-au mai avut ore de latină în liceu se cuvine să le traduc şi explic acest dicton pe româneşte: "Nu mult şi prost, ci puţin şi bun". Expresia e veche, datând de pe vremea împăratului Vespasian (cel cu pişetoarele publice pe bani!) Conducător al unei şcoli din acea perioadă, Marcus Fabius Quintilianus, în lucrarea "De institutione oratoria", insistă pe ideea că, în viaţă şi în şcoală, nu volumul informaţiilor trebuie să fie prioritar, ci calitatea şi importanţa acestora, principiu care, din păcate, în zilele noastre pare desuet. Şi Cicero era de aceeaşi părere: "Non numero, sed ponde­re " (Nu după număr, ci după greutate.) Ajungând la demo­craţia românească actuală, se pare că multora le convine să voteze toţi analfabeţii, în loc să li se pună stavilă acestora, care sunt atât de uşor de manipulat. Aşa se face că avem un parlament uriaş cantitativ, dar de slabă calitate, iar consecinţele le vedem (cei care vrem să nu facem pe orbii!) * În multe ţări… democrate, prin lege, doar un anumit procent de femei au dreptul să aleagă şi să fie alese în forurile puterii. Nu mă interesează discuţia, dacă e bine sau nu, dar mi-a amintit de o femeie politician de la noi de care mi-a plăcut, dar a fost scoasă pe uşa din dos: Monica (Mona) Octavia Muscă (născută Stoian, la 4 mai 1949, la Turda), licenţiată în Filologie, membră PAC, apoi PNL, apoi deputat şi vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, membră în tot felul de comitete şi comisii… O femeie inteligen­tă, comunicativă, plăcută, potrivită ca ministru al Cultu­rii. Doar că multora le pute când un om de valoare ajun­ge să ia osul din fasolea fripturiştilor, incompetenţi şi impotenţi, aşa că i-au "aranjat" un dosar cum că ar fi făcut "poliţie politică” pe vremea când era asistentă uni­versitară (!?). Aşa că, în 2006, a fost alungată din viaţa politică o femeie de toată cinstea şi lauda, în vreme ce, de exemplu, Traian Băsescu a putut fi preşedinte 10 ani, cu un dosar mătrăşit de cei care au avut interes să-i ţină palma sub cur până mai zilele trecute, când li s-a pus pata şi pe el. (Mircea Dinescu a avut o emisiune tv "Politică şi delicatesuri". Eu aş face una sub genericul "Politică şi căcaţi") * Pe cei care îşi omoară tim­pul cu jocuri video ore întregi, fără să-i cunosc perso­nal, i-am catalogat în mintea mea drept cretini. După ce am cunoscut câţiva tineri cu asemenea preocupări, mi-am dat seama că eu sunt cel… expirat, depăşit de vremuri. Important rămâne să putem să coabităm şi să ne suportăm reciproc. (Am auzit că, în prezent, chiar şi cerşetorii au carduri şi conturi în bănci, gunoierii au telefoane mobile de ultimă generaţie, iar eu tot cu pensia adusă de poştăriţă, tot cu facturile plătite la ghişeu, tot cu banii aşezaţi pe căprării în bughilarăş… * Rucăr este o comună din partea de nord-est a judeţului Argeş. La ultimul recensământ avea 6.207 locuitori. Este localitatea nata­lă a poetului-matematician Ion Barbu (Dan Barbilian). Locuitorii sunt de orientare social-democrată, dar există şi o… oaie roşie: Ion Miloş, liderul celor 240 de membri ai Partidului Comunist din Rucăr! În revista Dilema veche, Adina Popescu scrie că omul are sarcina să fondeze "celule comuniste" puternice, căci, în curând
"vom prelua puterea, probabil, printr-o nouă lovitură de stat". Poate n-o să mă credeţi, dar eu însumi, în "zilele fierbinţi ale revoluţiei", mă străduiam să adaptez Statutul PCR la noile condiţii! Nici nu-mi imaginam că se va alege praful din tot ce construiseră românii în 40 de ani, iar aceştia vor renunţa cu atâta seninătate la ce promovaseră până atunci. Eu am fost naiv, dar mi-am revenit!