"Verde" la verde trage sau cum Trinkbachul a devenit "smart"

Poate să sară de cinci metri în sus persoana care mă acuză că fac sociologia trotinetelor (sau că-s sociologul trotinetelor, în fine, nu contează), se pot ofisca toţi bio-eco-verzii lumii şi mai ales cei care plimbă mouse-ul sau deştele pe ecran, dar când vezi aşa ceva te întrebi dacă toată povestea asta cu "verde" şi "smart" nu e altceva decât o propagandă şi o afacere care nu are nimic în comun cu protecţia naturii şi a mediului şi a oceanelor şi a stratului de ozon. 

Deci acem o iniţiativă care, pe hârtie şi propagandistic vorbind, e nemaipomenită: reducerea traficului poluant al maşinii "propietate" şi maramite "necesitate" prin găsirea altor alternative care nu claxonează ca posedaţii, nu o calcă pe zebră, nu consumă oxigenul şi nu încurcă circulaţia în general. În realitate avem nebunie pe trotuare şi pe caosabbil, iat trotinetele pretins salvatoare ale lumii mai mult încurcă totul prine xistenţa lor. OK, e vorba în primul rând de bani, că nu te dai gratis cu ele, ci pe bani. Mai e şi gluma aceea că sunt urmărite prin GPS, şi sunt curios ce le arată GPS-ul în cazul de faţă, vezi pozele. Şi mai avem o categorie de "useri" care se dau şmecheri pe ele şi circulă cum vor pe unde vor, sub ochii autotităţilor care se fac că plouă pentru că e mai comod aşa decât să îţi justifici salariul prin fapte concrete. 

Ei bine, uite că acum trotineta "verde" (din ce materiale "verzi sunt făcuţi acumulatorii?)  trage la verdele Sub Arinilor şi Trinkbachului. Iar numitul pârâu, care în vremea când oamenii erau proşti şi medievali, nu deştepţi şi smarţi, avea apă de băut că de aia îi spune aşa, a devenit şi el "smart" şi troti-friendly, ca Hermanştatu'. 

Acum băieţii de la mediu ar urma să ne explice cum afectează (sau nu?) ,trotineta aia verde cu acumulatorii super-mega-giga-terra şi deosebit de verzi şi ei, apa care şi ea săraca suportă multe de la autobăgaţii în seamă locali. Faptul că aici avem parte de o ghiolbăneală made in Sibiu nu mai aprofundăm, că sare iar super progresul la fileu că nu înţeleg lumea asta post-normalitate. Apropo, cică în Bucureşti le aruncă în Dâmboviţa.

A, pozele nu-s ale mele, ci de la un cititor. Locul: parcul Sub Arini, zona terenului de tenis.