"Multe se pot schimba, numai omul nu”

Se vorbeşte şi se scrie puţin, în prezent, despre Karl Marx (1818-1883), un evreu care, prin scrierile sale a revoluţionat lumea. Nici chiar marxiştii nu cred că i-au citit operele în totalitate, pentru a-şi da seama câte adevăruri conţin. A fost al treilea copil dintre cei nouă ai avocatului Herschel Marx, provenit dintr-o importantă familie de rabini din Prusia. Nu i-a prea plăcut munca, dar a fost susţinut de amicul său, industriaşul Friedrich Engels, care i-a ţinut isonul, cu bani şi cu idei, numele lor rămânând pe veci inseparabile. Au fost doi revoluţionari de… bibliotecă, dar ideile lor au avut audienţă şi, cred, multe dintre ele sunt valabile şi în zilele noastre. Vă redau câteva spre edificare: "Toate revoluţiile n-au demonstrat decât un singur lu­cru şi anume că multe se pot schimba numai omul nu; Capitalismul învaţă un om să pescuiască, dar peştele pe care îl prinde nu este al lui. El aparţine persoanei care îl plăteşte să pescuiască şi, dacă are noroc, ar putea fi plătit suficient pentru a-şi cumpăra câţiva peşti pentru el; lstoria se repetă, mai întâi ca tragedie, apoi ca farsă; Ultimul capitalist pe care îl agăţăm va fi cel care ne-a vândut funia". Nu mai trăiesc eu ca să mă bucur de spectacol! * Apropo, mai există în manu­ale pamfletul în versuri "Împărat şi proletar" al lui Mihai Eminescu sau a fost scos ca să nu-i… otrăvească pe copii cu idei "subversive" capitalismului biruitor? * "Unele scene vă pot afecta emoţional" a devenit un fel de slogan tv, care să-i atragă pe iubitorii de violenţă şi de spurcăciuni. De fapt, nu arată nimic, mai mult "afectându-mă emoţional" nişte aşa-zise breaking news cu oameni necăjiţi, bătuţi de soartă, ignoraţi de societate şi de guvernanţi. Nu chiar toţi, însă destul de mulţi dintre anagajaţii televiziunilor, parcă au fost făcuţi de părinţii lor la beţie. * B. Utoru mă gratulează pentru faptul că am învăţat gazetăria la locul de muncă. Mă, Sugativă, gazetăria nu se învaţă nici la şcoală, nici la locul de muncă: o ai în sânge sau nu o ai deloc. Marii jurnalişti români n-au avut nevoie de studii "de specialitate", nici de ucenicie la locul de muncă. Gazetăria e ca poezia: ai sau nu ai har. Ei au avut: N.D. Cocea, Pamfil Şeicaru, Tudor Arghezi, Petre Pandrea, Geo Bogza, Zaharia Stancu, iar mai târziu C.V. Tudor, Adrian Păunescu, Mircea Dinescu, Eugen Barbu, Fănuş Neagu… A încercat ceva ingi­nerul Cristian Tudor Popescu după zisa revoluţie, dar s-a covăsit după ce a apucat la bani… * Un limbric cu ifose, care semnează ThisCatHasClaws, zice: "Cam slăbuţ acest Ţuţea! Numai observaţii banale, cu pretenţii filozofarde… paradoxuri ieftine, nimic mai puţin”. Cretinilor nu le răspund. * Un altul, de astă dată oxiur, de ăla care te gâdilă la cur, 
Herpes Trismegistul, e mai concis în prostie: "Ţuţea? Un Diogene pe malul Dâmboviţei! Nu-i lipseşte decât geniul". Mai grav e când îţi lipseşte creierul, măi Herpes! * Lui Teo îi răspund pentru că e un prost mai mic: citeşte versiunea originală în Biblie, Matei, cap. 12, versetul 30 şi după aia dă cu mu­cii în fasolea ălora dinainte! * Alt ins din catego­ria turnătorilor anonimi, citind ce-am scris undeva, a înţeles în gură, ca peştii şi mă cataloghează drept "arbitru al eleganţei", când eu, de 30 de ani, mă îmbrac numai de la second hand…