În 1990, românii s-au bucurat cel mai mult fiindcă au câştigat libertatea de a vorbi, de a umbla, de a scrie, de a citi ce le place, de a-şi alege religia şi sexul etc. Acum, tot mai mulţi dintre cei care ies pe străzi să-şi strige nemulţumirile cer libertate! Încerc să înţeleg, dar nu reuşesc: în timpul lui Ceauşescu, când era dictatură, nu s-a strigat atâta după libertate ca acum, în democraţie. Dar, fiindcă veni vorba, iată câteva cugetări pe această temă: "Englezul iubeşte libertatea ca pe soţia lui legitimă, francezul, ca pe o aleasă a inimii, germanul, ca pe o bunică bătrână (H. Heine); Libertatea înseamnă răspundere, de aceea majoritatea oamenilor se feresc de ea (G.B. Shaw); Libertatea este un bun care per­mite omului să se bucure de toate celelalte bunuri ale sale (Ch. Montesquieu); Libertatea este atât de preţioasă încât trebuie raţionată (V.I. Lenin). Se pare că asta se potriveşte la noi, unde politicienii, treptat, vin cu tot felul de amendamente la libertatea individului. * La sfârşitul lunii octombrie 2004 (!), Guvernul a adoptat o "Hotărâre privind aprobarea Programului de măsuri pentru combaterea birocraţiei în activitatea de relaţii cu publicul", care trebuia să intre în vigoare imediat. Vax, astăzi, birocraţia este aceeaşi sau mai stufoasă, deşi se cheltuiesc bani cu sacii pentru digitalizare. (Priviţi clădirile Primăriei, Consiliului Judeţean şi Prefecturii cât de încăpătoare sunt şi vă garantez că nu stau goale!) * Mulţi sunt cei care, privind în urmă, trecutul le apare în culori pastelate, mai ales că pe măsură ce înaintează în vârstă devin tot mai cri­tici în aprecierea stărilor de lucruri actuale. (Eu, însumi, nu de puţine ori mă gândesc cu nostalgie la anii 1965-1980 ai secolului trecut.) Dar, dacă e s-o spunem pe aia dreaptă, existenţa, în orice vreme, este aşa cum şi-o croieşte omul: fiind fericit, neavând nimic şi fi­ind nefericit având totul. * L-am întrebat pe un dascăl "de ţară" şi director de cămin cultural câte cărţi a achiziţionat în ultima vreme pentru bibliotecă. A zâm­bit strâmb: "Nici una. Banii trebuie să vină de la bugetul primăriei, iar primăria are alte priorităţi, în primul rând salariile angajaţilor, care-s tot mai mulţi şi mai încuscriţi". Adevărul este că românii de toate vârstele citesc tot mai puţin sau deloc, iar asta se vede la tot pasul. Culmea e că există o lege a bibliotecilor datând din 2002, doar că pe meleagurile noastre nu de legi ducem lipsă, ci de inşi care să le aplice şi de alţi inşi care să-i sancţioneze pe cei care nu le respectă. Cei mai mulţi inspectori – şi sunt, har Domnului – în loc să-şi verifice sectorul arondat, stau cu bucile pe calorifer, beau cafele ca turcii şi bârfesc , aşteptând să treacă zilele, săptămânile, luna şi să le intre salariile în contul bancar. * O viaţă are omul.. * Apropo, tare curios sunt dacă seara, când se pune în patul prezidenţial, înainte de a-l fura somnul, Klaus lohannis e mulţumit de ce-a realizat în cursul zilei? Ori e atât de vlăguit încât adoarme în drumul de la baie la dormitor?