S-a stins la fel cum a trăit: singur, în casa în care s-a născut, în oraşul pe care l-a iubit atât de mult, înconjurat de cărţile şi colecţiile lui dragi de ziare. A fost un iubitor de cultură şi un bun român. Vorbea cu pasiune despre istorie şi literatură. Ne-a mărturisit într-o discuţie pe care am avut-o, cât de rău îi pare că nu ştie exact camera din casa părintească în care a venit pe lume. Statornic este cel care se naşte şi moare sub acelaşi acoperiş. 

            Născut în familia avocatului Constantin Gogâlea, tânărului Dorin Gogâlea i-au fost insuflate iubirea de ţară, de regalitate şi dragostea de ziare şi carte. Nu întâmplător Dorin Gogâlea va studia la Facultatea de Ziaristică din Bucureşti, fiind nelipsit de la cursuri şi seminarii. La vremea aceea studenţii îşi luau notiţe de mână la cursurile pe care le audiau. Copiator exista doar la Comitetul Central şi probabil la alte câteva instituţii din capitală, fiind inaccesibil ,,muritorilor de rând". Avea un scris de mână impecabil, parcă picta cuvintele, niciodată însă nu s-a împrietenit cu calculatorul. Cel pe care îl avea în biroul de la Biblioteca, „Astra" era înconjurat de cărţi, făcând imposibilă folosirea lui.  Era avid după cunoaştere, bucuros să afle informaţii noi şi să le împărtăşească celorlalţi. Eram un grup numeros de tineri studenţi ai Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii ,, Lucian Blaga" din Sibiu care îi treceam cu bucurie pragul biroului de Informare Bibliografică de la Biblioteca ,, Astra". Un birou mic, dar primitor, plin de carte, de informaţie şi de viaţă datorită celui care îl ocupa: omul de cultură Dorin Gogâlea. Avea un stil aparte de lucru. Îşi nota totul pe fişe şi la început totul părea în dezordine. Finalul era însă strălucitor. Dovadă stau lucrările publicate de acesta, cu meticulozitate, într-un stil limpede şi clar aşa cum îi stă bine unui ziarist. Trebuie amintite lucrările despre Octavian Goga, Emil Cioran, Mircea Avram, studiul despre Mihai Eminescu la Serbările de la Putna. Nu trebuie uitate nici numeroasele articole publicate în ziarul ,,Tribuna" din Sibiu al cărui redactor a fost timp de mai mulţi ani. 

            Omul încearcă să învingă timpul în mai multe moduri. Unii plantează un copac, alţi construiesc o casă, cei mai mulţi au copii pe care îi cresc şi îi educă; în acest fel numele lor şi amintirea rămân pe acest pământ şi după ce ei se întorc în ţărână. Sunt însă oameni care din păcate se sting fără a lăsa în urma lor urmaşi biologici, dar numele lor supravieţuieşte după ce ei nu mai sunt pentru că  acesta este trecut pe o carte. Din această ultimă categorie, a celor care au scris cărţi a făcut parte şi Dorin Gogâlea.

Sfârşitul

            Într-o zi friguroasă de ianuarie, am bătut la uşa casei prietenului Dorin Gogâlea cu gândul de a schimba faţă în faţă câteva cuvinte. Zăpada înconjura locuinţa dorind parcă să îmbrăţişeze o casă goală. După mai multe bătăi în poartă, a ieşit un vecin. Mirat, acesta ne-a spus că cel pe care îl căutăm a murit de aproximativ două luni. Părea o scenă desprinsă dintr-un roman al lui George Călinescu. A murit, dar înainte cu câteva zile i-a murit câinele, cel mai bun prieten al omului, mai ales al omului singur. Sensibil cum îl ştiam, Dorin Gogâlea cu siguranţă a suferit mult în urma morţii animalului iubit. A murit singur când numărătoarea anilor vieţii sale ajunsese la 75 de ani. De cele mai multe ori viaţa bate filmul.

            În data de 7 Decembrie 2021, Dorin Gogâlea a fost înmormântat în Cimitirul Central din Sibiu, lângă părinţii săi în locul pregătit cu mult timp înainte, având scris pe cruce profesia atât de dragă lui: ziarist.

            A iubit Sibiul, a iubit Asociaţiunea ,, Astra" şi cărţile care l-au înconjurat mereu. Bunul Dumnezeu să îi aşeze sufletul la loc luminos alături de părinţii pe care i-a iubit atât. 

Să îi fie ţărâna uşoară şi memoria binecuvântată!

Jr. Taslovanu Emil

Prof. dr. Stoica Cristian