Când n-ai frumos, pupi şi mucos

O vorbă din popor care se potriveşte perfect alegerilor prezidenţiale de la noi: tot timpul: Iliescu a fost votat ca să nu ajungă Vadim Tudor la Cotroceni, Emil Constantinescu a fost votat împotriva lui Iliescu, Traian Băsescu i-a fost preferat lui Adrian Năstase, apoi lui Mircea Geoană, Klaus lohannis a fost dus la Bucureşti tocmai de la Sibiu, ca să nu ajungă Victor Ponta şi apoi Viorica Dăncilă preşedinte, deşi aproape toţi ştiam că lohannis ar fi mai potrivit ca prezentator de modă la Bruxelles sau consul onorific în California, la Malibu ori în Florida, la Palm Beach. Aşa am să ajuns fim conduşi mereu de mucoşi. * De pe acum mă trec fiori gândindu-mă ce variante de preşedinte ni se vor oferi la viitoarele alegeri. * În acest an, moneda euro îm­plineşte 20 de ani de circulaţie şi-a rezistat eroic, în ciuda conservatorilor britanici, care îşi iubesc la nebunie lira sterlină, chiar dacă le creează necazuri pe piaţa bancară internaţională. Când iubirea-i mare, nu contează consecinţele. * O doamnă se lamenta într-un grup de surate, pe trotuar, în faţa unei bănci, aşteptând să fie primite înăuntru: "Cum să iubeşti o ţară în care te simţi în permanenţă ultimul om, în care simţi că statul îşi bate joc de tine". Pe vremuri, Ludovic al XlV-lea al Franţei spunea: "Statul sunt eu". În democra­ţia reală ar trebui ca statul să fim noi, cei mulţi, alegători şi plătitori de impozite. Dacă nu suntem e numai din vina nostră şi a celor pe care i-am ales să ne reprezinte în Parlament. Ţara nu are de-a face cu brambureala din politica românească, tot aşa cum nici Klaus lohannis nu are nici o tangenţă cu preşedinţia. * Ana Bărbulescu şi Marius Cazan au editat un volum in­titulat ”Vă implor, Domnule Mareşal!", alcătuit din peti­ţii şi documente cu şi despre evreii deportaţi în Transnistria,1941-1944. Este o carte impresionantă, conţinând disperarea unuor oameni, cărora foarte rar guvernatorul Gh. Alexianu sau Mareşalul Ion Antonescu le răspunde favorabil. De obicei, rezoluţiile sună astfel: "Se va adresa Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, singurul în măsură de a lua astfel de hotărâri "sau; "Se va trimite Mnisterului de Interne pentru a decide", sau: "Nu se aprobă". Oamenii cereau tot felul: să se mute, să-şi reîntregească familia, să-şi caute rudele, să fie eliberaţi din lagăr etc. De remarcat că nicio petiţie n-a rămas fără răspuns, semn că birocraţia funcţiona. * Nişte cercetători (?) care ştiau că albatroşii sunt unele dintre cele mai fidele păsări în căsnicie, au constatat cu stupoare că şi aceştia au început să se despartă. "Albatro­şii, recunoscuţi pentru monogamie şi relaţii de lungă durată, se confruntă acum cu o creştere semnificativă a ratei divorţurilor" În sfârşit, le-a venit mintea la cap şi lor!