"Dragostea şi muzica – cele două aripi ale sufletului"

Bănuiesc că aţi auzit de Hector Berlioz, cunoscut compozitor francez, puţin şi evreu după mamă, un romantic iremediabil, mereu îndrăgostit. (La 12 ani s-a înamorat de o fată cu 7 ani mai mare, fără că aceea să ştie. La 60 de ani, aflând că respectiva a rămas văduvă, s-a dus şi a cerut-o de soţie. Bineînţeles că a fost refuzat.) În timpul liber a fost şi jurnalist, unele butade rămânând până azi: "Norocul de a avea talent nu e de ajuns, mai trebuie ca şi talentul să aibă noroc; Nu mai am nici speranţe, nici iluzii, nici mari gânduri rămase. Dispreţul meu pentru prostia şi josnicia oamenilor, ura mea pentru ferocitatea detestabilă este la maximum; Dragostea şi muzica sunt cele două aripi ale sufletului; Nimănui nu-i pasă dacă eşti trist, aşa că ai putea la fel de bine să fii fericit; Timpul este cel mai bun profesor, din păcate, el îşi omoară toţi elevii". A murit în 1869, la doar 66 de ani. * Zice că un cercetător a descoperit un miliped (o goangă) cu 1.300 de picioare, trăind în Australia. S-o spună la mutu că a avut ambiţia să numere atâtea "picioare" deşi lumea e plină de ciudaţi. Pentru aşa ceva ai nevoie de timp şi răbdare. * Rând pe rând, mai toţi colaboratorii de valoare au părăsit revista Dilema Veche, mai rămânând ceva plevuşcă. Nu mai iau revista (8 lei) decât pentru caricaturile lui lon Barbu şi eseurile semnate de Mihaela Simina, Rodica Zafiu, Radu Naum, Radu Paraschivescu, Adina Popescu. Andrei Pleşu a ajuns o fântână seacă şi încearcă să-l lanseze pe fiu-său. * Vorbeam cu un amic, el susţinând că, dincolo de unguri, brokeri de bursă sau alarmişti pandemici, România n-a fost niciodată în trecut într-o situaţie mai bună ca cea de azi. Bineînţeles că l-am contrat vehement: instabilitate politică şi economică, haos în Sănătate şi Educaţie, scumpiri, devalorizarea leului, un preşedinte doar în aparenţă sigur pe sine, în fapt un papă-lapte împăiat şi sperios etc. De la Burebista până la lohannis, toţi au furat ceva din ţara asta şi mă mir cum mai are resurse de su­pravieţuire. De sus până jos corupţia e în floare, iar impostura proliferează. În afara autobuzelor Tursib, spuneţi-mi, rogu-vă, ce merge bine în Sibiu şi în România? * Recent am aflat cu jenă că, dacă în 1999 n-ar fi existat conflictul din Iugoslavia şi nevoia americanilor de a survola teritoriul României cu bombardierele, nici acum nu am fi membri NATO. Acesta a fost preţul trădării noastre faţă de vecinii de-o viaţă. Şi, dacă nu vă supăraţi, aş vrea să ştiu, ca fapt divers, la ce ne foloseşte faptul că suntem parte din NATO? (Am un prieten în Serbia cu care pur şi simplu mi-e jenă să mă întâlnesc de când cu porcăria făcută de Constantinescu.) Acum ne mănâncă-n cur să ne amestecăm şi în Ucraina, vecină veche şi de nădejde. Numai tâm­penii fac politicienii noştri, urmând exemplul americanilor, mereu sămânţă de scandal. N-au decât, dar pe mine să nu conteze.