Norocul meu că am fost tufă la chimie şi fizică

La sfârşitul clasei a noua, în liceu, a început selecţia, precum oile la strungă: care mergeţi în clase de matematică-fizică, secţia reală şi care optaţi pen­tru secţia umanistă, cu accent pe limba romănă, rusă, franceză, latină. Tata dorea să mă vadă inginer într-o mare uzină din Sibiu, urcând treptele afirmării până la biroul de director general. Nu mă trăgea aţa în nicio parte, fiindcă, de exemplu, îmi plăcea matematica, dar nu şi fizica, îmi plăcea franceza, nu şi biologia sau rusa. Eu aş fi grupat altfel materiile. Până la urmă, la in­sistenţele tatii şi pentru că mai mulţi prieteni au ales realul, am rămas în clasa de realişti de la Şcoala Medie nr. 2, (actualul Colegiu Samuel von Brukenthal). Am avut dascăli de calitate, care m-au determinat să învăţ şi la materiile "urâte". Toate ca toate, am absol­vit clasa a Xl-a, am trecut şi prin furcile caudine ale Examenului de maturitate, dar a sosit momentul ade­vărului: ce facultate să aleg. Aici, tata nu s-a mai bă­gat. La o discuţie…confidenţială mi-a spus atât: "Dacă nu intri, te bag inaş la Rieger. Mie nu-mi baţi Corso cu toţi purligarii". Mai exista un pericol de luat în seamă: armata la trupă. Am ales filologia, domeniu în care mă credeam as. Am dat la Bucureşti şi cu media generală 7 am…reuşit fără loc. Norocul că, la Cluj, s-a mai dat un examen la franceză-română şi-acolo am intrat. Ce uşurare, ce bucurie, în loc de răcan, student, câţiva băieţi şi restul fete, roind în jurul nostru ca albinuţele. În viaţă de multe ori te salvează hazardul. Dacă mergeam la politehnică, probabil ca acum aş fi fost prof. dr. inginer, colaborator la revista Euroeconomia XXI, al cărei număr 524 a apărut recent, ca de obi­cei cu studii interesante: De la înotul prin valurile pandemiei la Premiul Nobel pentru economie (Virgil Nicula), Eurostar-sursă de date despre Europa (Prof. univ. dr. Lucian Belaşcu), Absorbţia Fondurilor Europene de către Români în perioada 2014-2020 (Conf. univ. dr. Paul Lu­cian), Din portofoliul (9 secole) politicilor de sănătate publică (Dan Popescu), Power-User, aplicaţia prin interme­diul căreia graficele prind viaţă (Prof. univ. dr. Lucian Belaşcu, Lector univ. dr. Alma Pentescu), Concertul de Anul Nou (Dorel Morândău), Puterea de a fi fair play (Paula Cotarcea). * Cică bulgarii în doi ani, renunţă la leva şi se înhamă şi ei la euro. Nu-s piază rea, dar va fi vai de buzunarul lor. Leul nostru, aşa costeliv cum e încă rezistă şi-i doresc viaţă cât mai lungă. (Îi rog pe cei de la Trezorerie­ să mai facă nişte mărunţei din metal că peste tot e penurie: ori n-am eu 15 bani la Floaş, ori n-au ei 20 de bani să-mi dea rest şi uite-aşa ne stricăm relaţiile de bună vecinătate).* Unul care se dă şmecher mă sfătuieşte să plătesc cu cardul ca să n-am necazuri (vorba medicului Lucian Nadiu). Păi eu tocmai asta ca­ut, necazuri, ca să am ce scrie?