Citite, auzite: "Iubesc femeile nocturne, cu tenul brun, de ciocolată"

În 4 ianuarie curent, poeta Nora luga a împlinit 91 de ani. Într-un interviu, întrebată dacă mai scrie versuri de dragoste, a râs şi-a zis că nu mai e cazul. La 81 de ani, Walter Johrend este de altă părere: "Iu­besc femeile nocturne, cu tenul brun, de ciocolată căci sunt extrem de taciturne/Şi nu mă-nşeală niciodată/Superbe nuduri de alună/alunec leneş din furouri/şi-n cerc de iele se adună/şi-mi fac năstruşnice cadouri". De gustibus…* Un prieten m-a lămurit, fără ca eu să-l fi întrebat: Stii de ce am divorţat? Exact din mo­tivele pentru care m-am căsătorit". La mine, atât căsă­toriile, cât şi divorţurile ar trebui povestite pe larg şi cu umor. Noi ne-am despărţit, familiile au su­pravieţuit. * Un catren şui, de la un anonim şugubăţ: "Să se ia odată o măsură, Jeane/Să nu se mai pună fil­me americane/Filmul să educe pe toţi, mare, mic/Aşa-n englezeşte nu înţelegi nimic". Mare dreptate are. Pe vremea "comuniştilor" cinematografia prospera, nu doar că nu aveam ce vedea la tv, ci şi pentru că aveai filme franceze, italiene, engleze de calitate. * Nichfor Crainic (1899-1972), pe adevăratul nume Ion Dobre, a fost nu nu­mai um talentat gazetar şi redutabil polemist, ci şi filozof, teolog, poet, profesor universitar şi politician de extremă dreaptă. Deşi a fost alături de Corneliu Zelea Codreanu, obişnuia să spună despre acesta: "Când vor­bea Căpitanul, spunea, uneori, câte ceva. Când tăcea, spunea totul "luaţi-o cum vă cade bine: laudă sau băşcălie. * Nu mai ştiu care scriitor spunea cu umor: "Când îmi tai sâmbăta unghiile de la picioare chinul meu săptămânal, mă gândesc că, poate, data următoare mi le vor tăia al­ţii". Am aceleaşi gânduri, dar mai rar: o dată pe lună! * Tot citind despre conflicte armate în devenire, m-am uitat la drapele: păi, americanii sunt tot un fel de ruşi doar că au mai multe stele pe steag. În ce priveşte com­portamentul, ruşii mi-s mai apropiaţi, poate şi fiindcă suntem de aceeaşi religie. * John F. Kennedy, ultimul pre­şedinte deştept al Statelor Unite a zis o vorbă mare: "Presa trebuie să ferească Puterea de ispita aroganţei" la noi, vorba ceea: spune-mi ce citeşti, ca să-ţi spun de-al cui eşti". De televiziuni nu mai vorbesc, pentru că au devenit instrumente de propagandă pentru unii sau pentru alţii, fără pic de jenă. * De la Rennes la Paris am mers cu TGV-ul, tren de mare viteză datând din 1981, pe unele porţiuni fiind informaţi că rulăm cu 320 km/h. Nu mizerie în WC, confort nu praf pe fotolii, nu zdrun­cinături, o alergare mai lină decât cu avionul, care mai are bâţâieli. Singurul inconvenient: că nu am văzut nimic din peisaj din cauza vitezei excesive. Altceva e dacă vii cu Săgeata Albastră de la Timişoara la Sibiu, 12 ore de chin şi jale, în schimb poţi "savura" toată disperarea în care a ajuns CFR-ul…