A devenit mamă deși era în scaun rulant. Scrisoare pentru medicul de la „Județean” care i-a fost alături: „Mi-ați oferit curajul de a spera din nou”

O femeie aflată în scaun rulant, diagnosticată cu amiotrofie musculară spinală (SMA) tip 2 și scolioză avansată, neoperată, și-a împlinit visul de a deveni mamă. Povestea sa și scrisoarea de recunoștință adresată medicului care i-a urmărit sarcina au fost publicate de Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu.
Mesajul îi este adresat dr. Nicoleta-Lucica Popa, medic primar obstetrică-ginecologie în cadrul Secției Clinice Obstetrică-Ginecologie II.

„Sunt povești care nu se uită niciodată, iar oamenii care ne ajută să le scriem rămân pentru totdeauna în sufletul nostru. Pentru mine, dumneavoastră sunteți unul dintre acei oameni”, își începe mama scrisoarea.
Pentru ea, visul de a avea un copil părea aproape imposibil: „Atunci când am venit în cabinetul dumneavoastră și v-am întrebat dacă îmi veți fi alături în cazul în care voi rămâne însărcinată, purtam în suflet un vis imens, dar și multe temeri. Diagnosticul meu de amiotrofie musculară spinală (SMA) tip 2 și scolioza avansată, neoperată, transformau dorința de a avea un copil într-o provocare medicală complexă.”

„Dacă Dumnezeu așa va vrea, eu nu pot decât să îți fiu alături!”

Înainte de a ajunge la medic, femeia spune că auzise de mai multe ori că nu se poate și că ar trebui să caute soluții în altă parte. Nu și în cazul dr. Nicoleta-Lucica Popa, care i-a spus:„Ești foarte bine pregătită, iar dacă Dumnezeu așa va vrea, eu nu pot decât să îți fiu alături!”
„Poate că nu ați știut atunci cât de mult au însemnat aceste cuvinte pentru mine. După atâtea uși închise, mi-ați oferit curajul de a spera din nou. Nu mi-ați promis că va fi ușor, dar mi-ați arătat că nu trebuie să pornesc singură la drum”, scrie mama.

Pe 4 iunie 2023, testul de sarcină i-a dat vestea cea mare. „Când testul de sarcină mi-a arătat cele două linii roz, visul meu a început să prindă contur. Două zile mai târziu, v-am sunat să vă dau vestea.”
A urmat primul ecograf, un alt moment pe care femeia spune că nu îl va uita. „Imaginea acelui punctuleț mic de pe ecran și emoția cu care ați spus «Uite-l, uite-l. Se vede! E aici!» au rămas pentru totdeauna în amintirea mea.”
Mama vorbește și despre responsabilitatea pe care o presupunea o astfel de sarcină. „Au urmat luni cu emoții, controale dese, griji și multe necunoscute. Știu că sarcina mea a presupus responsabilitate, atenție și o monitorizare deosebită. Pentru fiecare consultație, pentru fiecare explicație, pentru îndrumarea oferită și pentru grija cu care mi-ați urmărit sarcina, vă mulțumesc din suflet.”
La 37 de săptămâni, Mara a venit pe lume. Fetița cântărea 2,5 kilograme și era sănătoasă. „În sfârșit, am putut să-mi țin în brațe minunea pentru care mă rugasem atât de mult.”
Astăzi, mama spune că privește altfel întregul drum parcurs până la nașterea Marei: „Când mă uit la ea, mă gândesc cât de lung a fost drumul până aici și cât de mult a contat faptul că am avut alături oameni în care am putut avea încredere. Dumneavoastră sunteți unul dintre acești oameni.”
Unul dintre cele mai puternice pasaje ale scrisorii este cel în care femeia îi mulțumește medicului său: „Vă mulțumesc că, dincolo de diagnosticul meu, ați văzut femeia care își dorea să devină mamă. Vă mulțumesc că ați ascultat povestea mea, că mi-ați oferit sprijin și că ați contribuit la transformarea celui mai mare vis al meu în realitate.”

Pentru Mara, când va crește

„Într-o zi, când Mara va crește și mă va întreba cum a început povestea ei, îi voi povesti despre cele două linii roz, despre rugăciunile mele și despre toate emoțiile care au însoțit venirea ei pe lume. Îi voi povesti și despre dumneavoastră. Despre medicul care, atunci când drumul părea atât de greu, a ales să îmi fie alături. Despre omul care mi-a oferit curajul de a merge înainte și care a devenit parte din povestea prin care am ajuns să o țin în brațe.”
Scrisoarea se încheie cu încă un gând de mulțumire: „Poate că eu nu voi găsi niciodată cuvintele perfecte pentru a vă mulțumi. Dar, de fiecare dată când îmi voi strânge fetița în brațe, o parte din recunoștința mea va fi și pentru dumneavoastră.”

Sursa foto: Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu