Dr. Aurelia Stanciu, medic primar ATI și coordonator al Compartimentului ATI Obstetrică-Ginecologie din cadrul SCJU Sibiu, explică faptul că pacientele gravide pot ajunge în terapie intensivă din mai multe cauze: complicații hipertensive severe ale sarcinii, hemoragii înainte, în timpul sau după naștere, infecții grave, sepsis, afecțiuni preexistente care se decompensează ori traumatisme severe.
În aceste cazuri, terapia intensivă asigură monitorizarea continuă, susținerea funcțiilor vitale și tratamentul necesar pacientelor aflate în stare critică.
Așa cum explică Dr. Stanciu Aurelia, situațiile în care o pacientă gravidă ajunge în secția ATI sunt multiple și pot reprezenta adevărate urgențe medicale:
– complicațiile hipertensive ale sarcinii, precum preeclampsia severă, eclampsia și sindromul HELLP;
– hemoragiile masive antepartum, intrapartum și postpartum;
– infecțiile severe și sepsisul;
– afecțiuni preexistente sarcinii care se decompensează;
– traumatismele severe și alte situații care pun în pericol viața mamei și a fătului.
În aceste cazuri, secția ATI asigură suportul vital avansat, monitorizarea continuă și tratamentul de specialitate necesar pacientelor aflate în stare critică.
DOUĂ SPECIALITĂȚI, UN SINGUR OBIECTIV: VIAȚA
Particularitățile fiziologice ale sarcinii fac ca îngrijirea pacientei critice să necesite o abordare atentă și multidisciplinară. Când vorbim despre hemoragii masive, preeclampsie severă, eclampsie sau șoc septic, fiecare minut poate conta.
De aceea, colaborarea dintre medicul obstetrician și medicul ATI este esențială.
Această relație profesională nu începe în sala de operație. Ea poate începe cu mult timp înainte, prin consultul preanestezic și evaluarea multidisciplinară a gravidei.
În cazul pacientelor cu patologii asociate severe — de exemplu, boli cardiace sau anomalii de inserție placentară precum placenta accreta/percreta — echipa medicală poate planifica din timp momentul și modul nașterii, astfel încât riscurile să fie anticipate, iar resursele necesare să fie disponibile.
Obstetricianul urmărește evoluția sarcinii și parametrii fetali, în timp ce medicul ATI evaluează rezervele fiziologice ale mamei și contribuie la stabilirea planului anestezic și de terapie intensivă.
ÎN URGENȚĂ, FIECARE ARE UN ROL CLAR
Atunci când apare o situație critică, rolurile se completează rapid și precis.
Medicul obstetrician se concentrează asupra cauzei chirurgicale sau obstetricale a urgenței, intervenind pentru controlul acesteia. Medicul ATI se concentrează asupra resuscitării, stabilizării și menținerii funcțiilor vitale ale mamei.
Este o colaborare în care competențele nu se suprapun, ci se completează. Fiecare specialist privește pacientul dintr-o perspectivă diferită, dar obiectivul este același: stabilizarea mamei și protejarea, pe cât posibil, a fătului.
DUPĂ OPERAȚIE, LUPTA CONTINUĂ
Încheierea intervenției chirurgicale nu înseamnă și încheierea îngrijirii pacientei critice.
Atunci când starea clinică o impune, pacienta este transferată în secția ATI, unde beneficiază de monitorizare continuă și tratament intensiv. Chiar dacă pacienta se află fizic în ATI și este supravegheată direct de medicul ATI, obstetricianul continuă să facă parte din echipa care îi urmărește evoluția. Cele două specialități rămân într-o comunicare permanentă, pentru adaptarea tratamentului la particularitățile pacientei.
Controlul durerii postoperatorii, mobilizarea precoce și prevenirea complicațiilor fac parte, de asemenea, din această abordare multidisciplinară.
O MEDICINĂ CONSTRUITĂ ÎN JURUL PACIENTEI
În spatele unei paciente care trece printr-o urgență obstetricală se află mult mai mult decât o intervenție medicală. Se află o echipă care trebuie să comunice, să anticipeze și să acționeze împreună.
Fuziunea dintre competența obstetricianului și expertiza medicului ATI permite abordarea simultană a cauzei care a provocat urgența și a dezechilibrelor care amenință funcțiile vitale ale organismului.
În astfel de momente, medicina devine o veritabilă muncă de echipă, în care fiecare decizie este orientată spre același scop: salvarea vieții și oferirea celei mai bune șanse posibile atât mamei, cât și copilului.
Pentru o gravidă aflată în stare critică, siguranța nu înseamnă doar existența unor tehnologii moderne sau a unor protocoale. Înseamnă oameni care știu când să intervină, oameni care comunică și oameni care își unesc expertiza într-un moment în care nu există loc pentru ezitare. În ATI, fiecare monitor, fiecare perfuzie și fiecare intervenție au în spate aceeași misiune: să câștige timp pentru viață. Iar atunci când în joc sunt două vieți, colaborarea dintre obstetrician și medicul ATI nu este doar importantă. Este fundamentală.