Cum te scapă „litera legii” de „spiritul legii”. Ce se întâmplă cu pădurarii cercetați pentru furt de lemne și de ce pot rămâne în funcție

📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰

Un pădurar poate ajunge să fie cercetat pentru o faptă privind sustragerea ilegală a materialului lemnos și, cu toate acestea, să continue să lucreze și să aibă în pază pădurea. Cazul de la Slimnic, în care un angajat al Ocolului Silvic Dealul Sibiului este cercetat într-un dosar privind aproximativ 18 metri cubi de lemn, arată cât de mare poate deveni distanța dintre momentul în care apar suspiciunile și cel în care legea permite angajatorului să ia o măsură împotriva celui cercetat.

Un pădurar cercetat, dar încă în pădure

Demersul nostru jurnalistic a plecat de la o informație primită de redacția Tribuna, de la un cititor din zona Slimnic. Mesajul vorbea despre un pădurar căruia îi este imputată sustragerea ilegală a aproximativ 18 metri cubi de material lemnos și ridica o întrebare simplă: de ce cazul nu fusese comunicat public, așa cum se întâmplă în cazul altor fapte privind lemnul?

Reporterii Tribuna au verificat informația prin solicitări adresate mai multor instituții. Nu ne interesează aici să reluăm povestea celor 18 metri cubi, devenită între timp publică, ci ceea ce s-a întâmplat după apariția suspiciunilor.

Ocolul Silvic Dealul Sibiului, administrat de Primăria din Slimnic, a confirmat că polițiștii sibieni au desfășurat acțiuni pe raza comunei, iar personalul ocolului a fost solicitat să participe la acestea. În urma controalelor, conducerea ocolului spune că a fost luată în calcul posibilitatea ca un angajat al instituției, cu funcția de pădurar, să fie implicat într-un caz de sustragere și transport ilegal de material lemnos.

Totodată, instituția spune că, la momentul răspunsului, nu fusese luată nicio măsură administrativă împotriva pădurarului, întrucât se aștepta comunicarea oficială a rezultatelor cercetărilor Poliției. Aici apare problema pe care cazul Slimnic o ridică dincolo de cei 18 metri cubi de lemn: poate un angajator să îndepărteze un pădurar de la paza pădurii doar pentru că acesta este cercetat penal? Răspunsul Codului silvic este mai complicat decât pare.

Ce spune, de fapt, legea

Articolul 138 din Legea 331/2024 privind Codul silvic reglementează conflictul de interese în care un pădurar poate ajunge, dar ultimele două alineate stabilesc și ce se întâmplă cu raportul de muncă al personalului silvic aflat în situații penale.

Alineatul 7 prevede că personalului silvic, cu excepția celui care are statut de funcționar public, „pentru care s-a dispus trimiterea în judecată” pentru o infracțiune de serviciu, i se suspendă de drept contractul individual de muncă. Alineatul 8 merge mai departe: contractul individual de muncă încetează de drept atunci când rămâne definitivă hotărârea de condamnare pentru asemenea infracțiuni. Cu alte cuvinte, legea stabilește două praguri clare: trimiterea în judecată, care atrage suspendarea de drept, și condamnarea definitivă, care duce la încetarea de drept a contractului.

Între ele există însă o zonă importantă: cercetarea penală. Codul silvic nu spune că simplul fapt că un pădurar este cercetat penal duce automat la suspendarea contractului său. Iar exact aici se află cazul de la Slimnic.

Totodată, din discuțiile purtate de Tribuna cu oameni care cunosc din interior mecanismele de funcționare ale sistemului silvic reiese și o altă problemă: domeniul este unul extrem de reglementat, cu numeroase acte normative și cu o mulțime de instituții și structuri care au competențe diferite – de la ocoalele silvice și structurile de control până la Poliție, Garda Forestieră, parchete și instanțe.

Fiecare verigă are propriile atribuții, proceduri și reguli, însă tocmai suprapunerea acestora poate face ca aplicarea legii să devină greoaie atunci când cel cercetat este chiar omul care ar trebui să păzească pădurea. Între constatarea unei nereguli, stabilirea prejudiciului, cercetarea administrativă, ancheta penală și eventualul proces există numeroase etape în care o eroare procedurală, o interpretare diferită a competențelor sau lipsa unei acțiuni la momentul potrivit poate muta cazul dintr-o zonă de răspundere în alta. În loc ca multitudinea de mecanisme de control să închidă toate breșele, ea poate crea, paradoxal, mai multe portițe prin care un caz se prelungește, se complică sau, în cele din urmă, nu mai ajunge la o sancțiune efectivă.

„Dacă îl dai afară și apoi instanța îți întoarce decizia…”

Ilie Troancă, directorul Direcției Silvice Sibiu, care nu are în subordine Ocolul Silvic Dealul Sibiului, explică pentru Tribuna de ce un angajator din domeniul silvic preferă să fie extrem de prudent înainte de a lua o măsură împotriva unui pădurar asupra căruia planează suspiciuni de corectitudine.

„Dacă îl dai afară direct și apoi instanța îți întoarce decizia, riști să ajungi să îi plătești salariile din urmă, cu tot cu dobânzi. În plus, ești obligat să-l repui în funcție”, explică directorul, referindu-se la necesitatea respectării procedurilor administrative și disciplinare.

Problema este că, din perspectiva protejării pădurii, această prudență juridică poate produce o situație paradoxală: omul asupra căruia există o suspiciune legată tocmai de activitatea sa silvică poate rămâne în sistem până când ancheta ajunge într-un stadiu care activează efectele prevăzute expres de lege. Nu este neapărat o ilegalitate, ci chiar consecința modului în care este construită legea.

Litera legii și spiritul ei

Aici apare diferența dintre ceea ce spune legea și ceea ce ar trebui să urmărească, în esență, sistemul de pază a pădurilor. Codul silvic nu poate trata o suspiciune ca pe o condamnare. Un om cercetat penal beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu poate fi declarat vinovat înaintea unei hotărâri definitive. Există însă o întrebare legitimă, diferită de cea privind vinovăția: Trebuie ca un pădurar cercetat pentru o faptă legată de material lemnos să continue neapărat să aibă în pază fondul forestier până când procurorul decide trimiterea lui în judecată?

Codul silvic nu impune automat această suspendare în faza cercetării penale. În același timp, nici nu interzice angajatorului să analizeze măsuri administrative, dacă acestea sunt luate în condițiile legislației muncii și ale procedurilor aplicabile. În cazul Slimnic, din răspunsul primit de Tribuna rezultă că ocolul a ales să aștepte rezultatul cercetărilor Poliției.

Când cel care anchetează îl cunoaște pe cel anchetat

Există însă o altă vulnerabilitate, mult mai greu de măsurat și tocmai de aceea mai greu de demonstrat: relația dintre pădurar și polițistul care ajunge să investigheze o faptă comisă în aceeași comunitate. În satele și comunele mici, cu câteva mii de oameni, pădurarul nu este un personaj anonim pentru polițistul din localitate. Pot avea prieteni comuni, relații de vecinătate sau se pot întâlni în mod obișnuit în comunitate. Asta nu înseamnă, evident, că polițistul îl favorizează sau că își încalcă atribuțiile, însă creează o vulnerabilitate pe care sistemul ar trebui să o ia în calcul atunci când vorbim despre infracțiuni silvice.

Informațiile primite de Tribuna în timpul documentării acestui material ridică tocmai această problemă: în anumite cazuri, cercetarea unor fapte privind furtul de lemne ar fi făcută la nivel local, iar apropierea dintre cel care anchetează și persoana cercetată poate crea suspiciuni asupra modului în care sunt administrate probele și sunt respectate procedurile.

Nu putem afirma că polițiștii favorizează pădurarii și nici că anumite probe sunt administrate intenționat greșit pentru a-i ajuta să scape. Nu avem, în acest moment, dovezi care să susțină o asemenea acuzație. Sursele noastre din domeniul silviculturii din Sibiu susțin însă că aceasta este una dintre căile prin care personalul silvic poate evita, în anumite situații, consecințele penale.

O probă obținută nelegal, o procedură greșită, un act de constatare întocmit incorect sau o administrare defectuoasă a probelor pot afecta decisiv un dosar atunci când acesta este verificat de procuror sau ajunge în fața judecătorului. Dacă într-o comunitate mică apar în mod repetat astfel de situații în dosarele privind infracțiunile silvice, nu mai vorbim doar despre cât lemn s-a furat, ci despre cât de eficient este mecanismul prin care statul încearcă să-i sancționeze pe cei care îl fură.

Aproape patru din cinci cazuri rămân fără autor

Cazul Slimnic trebuie privit într-un peisaj în care identificarea celor care taie ilegal lemn rămâne una dintre marile probleme ale sistemului. În primele șase luni ale lui 2026, Direcția Silvică Sibiu a consemnat 217 cazuri de tăieri ilegale, cu un volum total de 1.580 de metri cubi și un prejudiciu calculat la 479.908 lei. În 169 dintre aceste cazuri, adică 77,9%, autorii figurau încă neidentificați în evidențele Direcției Silvice.

Practic, aproape patru din cinci tăieri ilegale constatate în pădurile administrate de Romsilva în județ au rămas, la momentul formulării răspunsului către redacția Tribuna, fără un autor identificat. Iar aici apare importanța distanței dintre constatarea unei ilegalități și sancționarea celui care a comis-o: Direcția Silvică poate constata cioata nemarcată din pădure, măsura volumul și calcula prejudiciul, însă identificarea autorului și instrumentarea dosarului penal revin Poliției.

41,58 metri cubi de tăieri ilegale

Răspunsurile oficiale primite de redacție arată și cât de complicat este să stabilești unde începe și unde se termină răspunderea unui pădurar. Ocolul Silvic Dealul Sibiului ne-a comunicat că, în perioada analizată, a constatat 41,58 metri cubi de tăieri ilegale. Din acest volum, 16,216 metri cubi au fost imputați pădurarilor titulari de canton. Pentru diferența rămasă, ocolul spune că au fost transmise plângeri către Poliție pentru identificarea autorilor.

CU toate acestea, în sistemul silvic, răspunderea pădurarului poate apărea chiar și atunci când autorul efectiv al tăierii ilegale nu este identificat, fără să implice o condamnare penală: un volum de lemn tăiat ilegal poate genera o imputare, o răspundere patrimonială sau disciplinară, în funcție de circumstanțe, fără ca asta să însemne automat că pădurarul a comis o infracțiune. Tocmai această suprapunere face sistemul greu de urmărit din exterior: prejudiciul, răspunderea patrimonială, cercetarea disciplinară și dosarul penal sunt lucruri diferite.

Când prejudiciul nu apare ca lemn lipsă

Din informațiile obținute de Tribuna de la persoane cu funcție decizională din sistemul silvic, mecanismul prin care ar fi fost creat prejudiciul în cazul pădurarului din Slimnic este diferit de imaginea clasică a furtului de lemne din pădure. Pădurarul avea obligația să predea clienților cantitatea de material lemnos pentru care aceștia făcuseră comanda și care era evidențiată în documentele de livrare. În loc să livreze întreaga cantitate, acesta ar fi predat beneficiarului mai puțin decât cantitatea comandată, păstrând diferența.

Practic, pentru o comandă de cinci metri cubi, clientului îi erau livrați doar patru metri cubi. Diferența nu apărea însă neapărat ca lemn lipsă din gestiunea Ocolului Silvic Dealul Sibiului, deoarece documentele puteau consemna că întreaga cantitate comandată fusese scoasă și livrată. Prejudiciul se producea astfel în relația dintre cantitatea trecută în acte și cea care ajungea efectiv la beneficiar.

Potrivit acelorași surse, acesta ar fi mecanismul prin care s-ar fi acumulat și prejudiciul de aproximativ 18,6 metri cubi din cazul Slimnic. Cu alte cuvinte, nu era nevoie ca pădurarul să intre în pădure și să taie ilegal arbori pentru a sustrage lemnul: materialul lemnos ieșea legal din fondul forestier, însă o parte din cantitatea destinată clientului nu mai ajungea la acesta.

Mecanismul este important tocmai pentru că schimbă locul în care trebuie căutat prejudiciul. În cazul unei tăieri ilegale clasice, controlul poate porni de la cioatele din pădure, de la volumul arborilor tăiați și de la identificarea persoanei care i-a doborât. Într-un asemenea mecanism, pădurea poate să nu ofere niciun indiciu: lemnul a fost exploatat și scos cu documente, iar problema apare ulterior, la livrare. Pentru a demonstra fapta, trebuie comparate comenzile, documentele de transport și de livrare cu cantitățile primite efectiv de beneficiari.

Asta explică și de ce un asemenea prejudiciu poate fi mult mai greu de identificat în evidențele ocolului decât o cantitate de lemn sustrasă direct din pădure. În același timp, cazul Slimnic devine mai mult decât o poveste despre un pădurar cercetat: este un exemplu despre limitele unui sistem de control care trebuie să urmărească nu doar lemnul de la pădure până la beneficiar, ci și dacă ceea ce scrie pe document este ceea ce primește, în realitate, clientul.

Garda Forestieră nu a fost parte din acest caz

După întrebările reporterilor Tribuna, Garda Forestieră Brașov a transmis că nu a participat la verificarea cazului de sustragere, deținere sau transport ilegal de material lemnos din Slimnic. În același răspuns, instituția a menționat însă că a efectuat alte verificări la Ocolul Silvic Dealul Sibiului și că urma să efectueze un control de fond, adăugând o nouă verigă în lanțul de control.

Poliția cercetează fapta penală. Ocolul analizează situația angajatului. Garda Forestieră exercită controlul regimului silvic. Fiecare instituție are competențe diferite. Problema este că, până când aceste mecanisme ajung la o concluzie, pădurarul poate rămâne în funcție.

Legea îl protejează pe pădurar sau protejează pădurea?

Aceasta este, în fond, întrebarea pe care o ridică cazul Slimnic. Legea nu poate transforma o suspiciune în vinovăție. Iar suspendarea automată a unui angajat doar pentru că este cercetat penal ar putea produce abuzuri și litigii. Tocmai de aceea Codul silvic a ales un prag clar: trimiterea în judecată pentru anumite infracțiuni produce suspendarea de drept, iar condamnarea definitivă produce încetarea de drept a contractului. Dar între aceste două momente poate exista o perioadă lungă.

În cazul Slimnic, această perioadă există deja: polițiștii au făcut verificări, există un dosar penal privind aproximativ 18 metri cubi de material lemnos, iar Ocolul Silvic Dealul Sibiului spune că a luat în calcul posibilitatea implicării unui pădurar și că așteaptă rezultatele anchetei înainte de a decide măsurile administrative. Între timp, omul asupra căruia planează suspiciunile rămâne în sistem.

Și poate că exact aici se află una dintre vulnerabilitățile legislației silvice: legea este foarte atentă să nu permită sancționarea unui om înainte ca vinovăția lui să fie stabilită, dar lasă angajatorului o marjă complicată și riscantă de decizie în perioada dintre suspiciune și trimiterea în judecată.

Cu alte cuvinte, litera legii este respectată. Întrebarea este dacă este protejat și spiritul ei.