Carențele sistemului românesc de asistență medico-socială se resimt și la nivelul Sibiului | Dialog cu Alexandru Virgil Chera, directorul UAMS Săliște

📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰

Deși județul Sibiu dispune de patru unități medico-sociale, toate funcționând constant la capacitate maximă, vulnerabilitățile sistemului național se reflectă direct în activitatea lor zilnică. Finanțarea insuficientă, cadrul legislativ incomplet și creșterea numărului de persoane dependente pun presiune pe instituții care, în ciuda investițiilor și a implicării Consiliului Județean, trebuie să acopere diferențele majore între nevoile reale ale beneficiarilor și resursele oferite de stat. Pentru a înțelege mai bine situația, Tribuna a dialogat, la Unitatea Medico Sociala din Săliște, una dintre cele mai vechi din județ, cu directorul Alexandru Virgil Chera care a  oferit o imagine clară asupra provocărilor și evoluției instituției.

Cine este directorul UAMS Săliște                                                                                                                      

Cu un parcurs profesional construit în zona socio-umană Alexandru Virgil Chera și-a început formarea la Școala Generală „Samuel von Brukenthal”, continuând la Liceul Pedagogic „Andrei Șaguna”, profilul Filologie. Studiile universitare le-a urmat la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, în cadrul Facultății de Științe Socio-Umane, iar ulterior a absolvit masteratul în Publicitate și Brand. Acest traseu educațional i-a oferit o bază solidă în comunicare, sociologie și management public, competențe pe care le aplică astăzi în coordonarea uneia dintre cele mai complexe instituții medico-sociale din județ.

UAMS Săliște – tradiție, continuitate și adaptare                                                                                

 Potrivit directorului ”Instituția a fost înființată în 2004, într-un moment în care nevoia de servicii pentru persoane vârstnice cu boli cronice devenea tot mai evidentă. Modelul adoptat a fost cel european, bazat pe îngrijire integrată: supraveghere medicală, suport social și intervenții adaptate gradului de dependență. Zona Săliște–Mărginimea Sibiului avea deja un număr ridicat de persoane vulnerabile, multe fără sprijin familial, ceea ce a justificat înființarea unității. De-a lungul anilor, UAMS Săliște a trecut prin etape succesive de modernizare: extinderea spațiilor, achiziția de echipamente medicale, îmbunătățirea bucătăriei, spălătoriei și a sistemelor de siguranță. Consiliul Județean Sibiu a susținut constant aceste investiții, acoperind diferența dintre paturile finanțate de Ministerul Sănătății și numărul real de beneficiari”.

Management într-o instituție cu presiune continuă                                                                                            

   Directorul Alexandru Virgil Chera coordonează integral activitatea unității, de la organizarea resurselor umane până la gestionarea bugetului anual și implementarea standardelor europene. Perioada pandemiei COVID-19 a reprezentat una dintre cele mai dificile provocări: aplicarea măsurilor epidemiologice, protejarea beneficiarilor c\ și menținerea continuității serviciilor. Instituția a înregistrat decese, ca toate unitățile medico-sociale din țară, însă majoritatea au fost cauzate de afecțiunile cronice severe ale beneficiarilor, COVID-19 având rol de factor agravant.

Capacitate, presiune și discrepanțe sistemice                                                                                                            

  Astăzi, UAMS Săliște îngrijește 80 de beneficiari, deși Ministerul Sănătății finanțează doar 25 de paturi. Diferența este acoperită de Consiliul Județean Sibiu, însă presiunea rămâne ridicată: cererea depășește constant capacitatea, lista de așteptare este permanentă, iar personalul lucrează cu persoane cu grad mare de dependență. Cu toate acestea, unitatea și-a menținut standardele de îngrijire și a devenit un reper în județ, demonstrând că implicarea locală poate compensa, măcar parțial, carențele unui sistem național încă nearmonizat.

Întrebări incomode                                                                                                                                                    

La finalul discuției, directorul a acceptat să răspundă unor întrebări care ating punctele sensibile ale sistemului, pe care le reproduscem in extenso:                                                                                       

  – Cum a influențat pandemia percepția asupra vulnerabilității beneficiarilor?                                               Pandemia a arătat, fără echivoc, că beneficiarii unităților medico‑sociale sunt printre cele mai fragile categorii ale sistemului. La UAMS Săliște, COVID‑19 nu a fost cauza principală a deceselor, ci un factor agravant în contextul unor boli cronice severe. Percepția publică s-a schimbat: s-a înțeles că aceste instituții nu sunt azile, ci structuri complexe, care gestionează cazuri medicale dificile, cu dependență ridicată.

-Ce carențe ale sistemului de sănătate au devenit evidente în acea perioadă?    

Pandemia a evidențiat lipsa unui protocol unitar pentru unitățile medico-sociale nu doar din județ și absența unui mecanism interinstituțional clar de colaborare cu spitalele. Deși cooperarea cu unitățile spitalicești este constantă și frecventă, aceasta se realizează, în principal, prin înțelegeri verbale și relații profesionale directe, fără un cadru oficial și standardizat. Este necesară instituirea unui sistem formal de colaborare, care să stabilească responsabilități, circuite de comunicare și proceduri comune. De exemplu, poate fi încheiat un protocol între UAMS și spitalele din județ pentru transferul rapid al pacienților, schimbul de informații medicale și asigurarea continuității îngrijirii.

-Lipsa unui statut clar al UAMS‑urilor generează confuzie administrativă și financiară?                              

   Da și nu. Unitățile de asistență medico-socială funcționează la intersecția dintre sistemul medical și cel social, însă cadrul legislativ care le reglementează este vechi, fragmentat și insuficient adaptat realităților actuale. În consecință, prevederile existente nu mai pot fi aplicate întotdeauna în mod eficient, iar funcționarea acestor unități ajunge să depindă în mare măsură de capacitatea bugetară și de disponibilitatea administrației județene. În același timp, impunerea unui sistem mixt de finanțare, fără o reglementare unitară și clară, poate conduce la proceduri suplimentare de acreditare, raportare și control, dificil de gestionat administrativ. O asemenea fragmentare riscă să transfere efortul instituțional dinspre îngrijirea beneficiarului către îndeplinirea unor obligații birocratice multiple și poate afecta, în mod direct, continuitatea și calitatea serviciilor oferite.

-Finanțarea insuficientă din partea Ministerului Sănătății afectează actul managerial?        

 Finanțarea actuală nu reflectă integral nivelul real al activității desfășurate. La UAMS Săliște, Ministerul Sănătății asigură finanțarea pentru 25 de paturi, deși instituția îngrijește, încă din anul 2011, un număr de 80 de beneficiari. Diferența de finanțare este susținută de Consiliul Județean Sibiu, însă această situație generează o presiune bugetară și managerială permanentă, în contextul creșterii continue a costurilor și al complexității tot mai ridicate a cazurilor, care necesită personal, servicii și resurse suplimentare.

-Există un standard de cost care să reflecte gradul de dependență al beneficiarilor?                                      

Există un standard anual de cost pe pat, stabilit prin HG nr. 459/2010, însă acesta este unul general. Nu este diferențiat în funcție de gradul de dependență, complexitatea medicală sau nivelul efectiv de îngrijire necesar fiecărui beneficiar, motiv pentru care nu reflectă în mod adecvat realitatea actuală din UAMS-uri.

-Ce efect are absența unui sistem național de evaluare și rating?                                                                  

Lipsa unui sistem de evaluare face imposibilă compararea obiectivă a performanței unităților. Un rating național ar permite identificarea instituțiilor performante, ar facilita finanțarea diferențiată și ar crea un cadru de responsabilizare. În prezent, toate unitățile sunt tratate la fel, indiferent de complexitatea serviciilor. Și ne putem aaștepta să existe diferențe mari de calitate în servicii de la un UAMS la altul. Iar această diferență ar ține strict de puterea bugetară și administrativă a județului ca atare.

-Cum se gestionează listele de așteptare?                                                                                                  

La Săliște, lista de așteptare este permanentă. Prioritizarea se face pe baza criteriilor medicale, sociale și a gradului de dependență. Cazurile urgente sunt preluate cu prioritate, însă presiunea rămâne ridicată, deoarece cererea depășește constant capacitatea. Trebuie subliniat și faptul că, după o intervenție medicală în sistemul spitalicesc, externarea vârstnicului direct la domiciliu nu reprezintă întotdeauna o soluție adecvată. În numeroase cazuri, acesta necesită supraveghere permanentă, îngrijire specializată și monitorizarea continuă a stării de sănătate, responsabilități pe care familia, deși bine intenționată, nu are întotdeauna capacitatea sau pregătirea necesară să le asigure. În lipsa unui serviciu medico-social intermediar, starea beneficiarului se poate agrava, ceea ce conduce frecvent la reinternarea sa în spital și la reluarea aceluiași circuit.

-Este personalul suficient pentru complexitatea cazurilor?       

Obiectivul este respectarea normativului de personal prevăzut de HG nr. 459/2010, iar la UAMS Săliște, din punct de vedere matematic, ne încadrăm în acest standard. Totuși, dintre cele 79 de posturi aprobate în organigramă, sunt finanțate numai 75. Prin urmare, funcționăm deja cu mai puțin personal decât s-a considerat necesar pentru menținerea calității serviciilor. La această situație se adaugă măsurile fiscal-bugetare adoptate frecvent, care limitează posibilitatea ocupării posturilor vacante, de unde ne mai tragem și noi 2 posturi vacantate. De exemplu, pentru perioada 1 ianuarie–31 decembrie 2026, Legea nr. 141/2025 suspendă, ca regulă generală, ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din instituțiile publice. Concediile medicale, concediile de odihnă, sărbătorile legale și obligația respectării timpului de muncă și a perioadelor de repaus reduc suplimentar numărul angajaților disponibili în fiecare tură. Aceste drepturi sunt garantate de Codul muncii și nu pot fi compensate prin suprasolicitarea permanentă a personalului rămas. În aceste condiții, se creează o vulnerabilitate operațională majoră. Sistemul continuă să funcționeze în primul rând datorită angajaților responsabili, bine pregătiți și conștienți că lucrează cu persoane total dependente, care nu pot fi tratate necorespunzător și nici abandonate atunci când schema de personal devine insuficientă.

-Este recunoscută la nivel național complexitatea serviciilor oferite de UAMS Săliște?                                  

    Nu pe deplin. Deși instituția funcționează ca un centru de îngrijire integrată, cu intervenții medicale și sociale complexe, recunoașterea oficială rămâne limitată. Lipsa unui cadru legislativ coerent și a unui sistem de evaluare face ca munca acestor unități să fie adesea invizibilă în raportările naționale. Totodată, facem toate eforturile ca instituția să fie destul de vizibilă pe social media, locul de unde, cred eu, că pleacă toată atenția publică necesară pentru ca aceste servicii să fie băgate în seamă și de autoritățile care sunt responsabile cu actualizarea legislației ca atare.