Începe FITS. Oamenii miracolului | Chiriac: ”Mă plec în fața celui ce mi-a dăruit lumina”

Festivalul Internațional de Teatru (FITS) este astăzi cel mai important eveniment al Sibiului, cu cel mai amplu program, cea mai lungă durata de desfășurare, cele mai multe spații de joc, cei mai mulți spectatori și cei mai mulți invitați.

Este, totodată, al treilea eveniment de artele spectacolului din Europa. Sibienii și nu doar ei asociază acest nivel al FITS cu munca de peste 30 de ani a lui Constantin Chiriac, directorul Teatrului Național ˝Radu Stanca˝ și președinte al Festivalului și cu eforturile echipei sale. Pe bună dreptate! El a știut să pună în mișcare într-un scop comun tot ceea ce avea mai bun orașul: istorie, renume și oameni! Iar colegii lui s-au priceput să transforme într-o realitate fără cusur, o viziune.

Virgil Flonda și Constantin Chiriac – arhiva Tribuna

Dar începuturile acestei frumoase povești sunt legate, direct sau indirect, și de alte nume, ale unor personalități sau pur și simplu ale unor oameni buni la suflet. Tribuna face astăzi, în prima zi a FITS, o călătorie în trecut evocând memoria lui Iulian Vișa și a lui Virgil Flonda, amândoi enormi în teatru și esențiali în ˝demultul˝ Festivalului. Capacitatea primului dintre ei de a-și imagina viitorul teatrului sibian și prezența celui de-al doilea în viața artistică au contribuit substanțial la ceea ce este astăzi FITS. Niciodată uitate, dar mai puțin cunoscute generațiilor tinere, numele Iulian Vișa și Virgil Flonda merită încă o reverență publică pentru tot ceea ce au făcut, deseori discret, dar mereu consistent, pentru FITS. Și pentru Sibiu!

Începuturi

Constantin Chiriac a vorbit deseori despre deja celebrul an 1993, atunci când, director al Casei de Cultură Studențești fiind, punea bazele Festivalului Studențesc de Teatru. Tribuna păstrează în paginile sale memoria acelor timpuri, așa cum păstrează de altfel toată istoria Sibiului.

Tribuna, 7 aprilie 1993

În paranteză fie spus, și atunci ca și acum, ziarul a fost un partener al inițiativelor culturale, acordând încredere atât ideii cât și organizatorilor – a fost și cazul Festivalului Studențesc de Teatru.

Judecând astăzi, când invitații sunt din peste 80 de țări, prezența câtorva companii din România și Moldova (în 1993) și apoi a unora din șase țări (în 1994), pare irelevantă. În realitate, era semnul că se poate, că teatrul sibian putea renaște după ani de….să le spunem, neșanse. Într-o Românie preocupată de nevoi de bază acute, la Sibiu apărea, atunci, un licăr. În această cheie trebuie interpretate elogiile pe care presa locală le aducea primelor ediții ale festivalului. Era bucuria întregii comunități, rămasă atașată de teatru cu toate că acesta, ca instituție, era în grea suferință.

Festivalul Studențesc de Teatru, lansat, deci, în 1993, devenea începând cu 1994 Festivalul Internațional de Teatru Tânăr Profesionist, iar apoi, în 1997, se transforma în FITS.

Iulian VIȘA

Cum spuneam, în 1990, teatrul sibian se lupta să existe. Credeau și luptau pentru vremuri mai bune (fără îndoială alături și de alții din teatru) Constantin Chiriac și Virgil Flonda. Lor li se datorează, indiscutabil, întoarcerea la Sibiu a regizorului Iulian Vișa, cel oferise deja publicului experiența unor spectacole absolut extraordinare.

Iulian Vișa – arhiva Tribuna

Vișa s-a născut la Sibiu, a terminat IATC la București și a lucrat în Teatrul de Stat sibian până la plecarea (care părea definitivă) în Danemarca. Chiriac și Flonda nu doar că îl cunoșteau pe Vișa, ci învățaseră de la el, se formaseră cu el, în anii ´80.

Reîntors acasă, Iulian Vișa preia conducerea unui teatru care nu mai avea prea multe după incediul de la Revoluție. Își asumă, surprinzător pentru cei care îi vedeau realizările din străinătate, nu doar rolul reconstrucției instituționale, ci și pe cel de motor al recâștigării încrederii publice. Iulian Vișa îi distribuie pe Constantin Chiriac și Virgil Flonda, deja prieteni foarte buni, în spectacole despre care, ani de zile după, aveau să își amintească publicul și criticii (Chang-Eng, Cartoteca, Decameronul). Îi leagă, astfel, odată în plus pe cei doi (ba chiar și la propriu, apropo de Chang-Eng) , dar și pe amândoi de el.

Mintea lui Vișa lucra excepțional, imagina spectacole deosebite, dar și un Sibiu în care, pentru teatru, oamenii ˝să vină și pe jos˝ . De fapt, Iulian Vișa spera la un festival. Ei bine, astăzi, FITS îi oferă mai mult decât atât!

Criticul de teatru, laureat UNITER și APTR, Marina Constantinescu a făcut parte dintr-o companie stelară, într-un moment esențial pentru FITS-ul de azi. Într-un interviu acordat jurnalistului Cătălin Striblea și scriitorului Radu Paraschivescu, ea și-a amintit în detaliu de ideea lui Constantin Chiriac de a transforma festivalul studențesc într-un ˝mare festival˝. Se întâmpla într-o camera de hotel , la Împăratul Romanilor, acolo unde aceste nume – Constantin Chiriac, Virgil Flonda, Silviu Purcărete, Marina Constantinescu- pregăteau mapele pentru întâlnirea cu presa din ediția acelui an. Iulian Vișa plecase la ceruri, însă dorința sa ca Sibiul să aibă un festival îl urmărea pe Constantin Chiriac. Atunci a verbalizat-o și de atunci a pus-o cu conștiinciozitate, în practică.

˝Cernit, astăzi, mă plec în faţa celui ce mi-a dăruit lumină, prietenie şi profesionalism. Drum bun, Iulian Vișa˝- scria Constantn Chiriac în Tribuna, la moartea lui Vișa, în 1993, la doar 43 de ani.

Virgil FLONDA

Actorul Virgil Flonda a terminat IATC la clasa lui Dem Rădulescu. A fost director artistic al Naționalului sibian, a fost un actor extraordinar, dar a fost înainte de toate un om – așa cum spunea Constantin Chiriac într-un articol din Tribuna- apreciat de mulți și respectat de toți.

˝ Sunt atât de multe amintiri care mă leagă de el. Aproape tot ce am făcut, am făcut împreună cu el˝- povestea Constantin Chiriac.

Se spune despre Flonda că avea un simt al umorului remarcabil și că trăia cu pasiune pentru teatrul sibian. După înființarea FITS, Virgil Flonda a acordat timp dezvoltării spectacolelor lectură din cadrul programului. A făcut-o așa cum făcea totul: cu profesionalism, exigență și cu prietenie.

Astăzi, numele său este legat de FITS, dar și de școala de la Sibiu, iar un Festivalul de teatru de la Zalău îi poartă numele. A jucat în producții ale unora dintre cei mai mari regizori români ai momentului (Iulian Vișa, Florin Fătulescu, Andriy ZoldaK, Silviu Purcărete), dar și în filme ale lui Sergiu Nicolaescu, Mircea Mureșan (Cetățean de Onoare al Sibiului) sau Mircea Danieluc.

˝A fost un Prinț al Teatrului ˝- spunea Constantin Chiriac. Ultimul rol al lui Virgil Flonda a fost Vladimir, din „Așteptându-l pe Godot”, în regia lui Silviu Purcărete, un veritabil omagiu adus prieteniei de-o viață dintre Virgil Flonda și Constantin Chiriac.

– Tribuna, 31 martie 1993

Începe!

Ediția 2026 a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu începe astăzi cu peste 5.000 de artiști din toată lumea prezenți și 848 de evenimente. Comunitatea trăiește emoții aparte, izvorâte din talent, dar și din convingerea, inexplicabilă acum mai bine de 30 de ani, a ceea ce poate oferi acest oraș și oamenii săi.

Deloc întâmplător, tema din 2026 a Festivalului Internațional de Teatru este SUFLET.