Foto: Răzvan NEGRU
Mă amuză foarte tare cei care, în contextul actual, ca dealtfel și în cel trecut și chiar în cel foarte trecut, invocă voievozi din Top 10-ul categoria „cei mai” pe care îi cunoaște din cele câteva pagini din manualele de istorie și cărțile de copii cu povestiri moralizator-istorice.
Mă refer aici – pentru început – la Vladislav al III-lea Basarab, cunoscut ca Drăculea sau, pe numele de scenă, Vlad „Țepeș”. care a ajuns faimos prin geniul său militar și mai ales prin plăcerea de a trage în țeapă sub diverse pretexte. Conform istoriei pentru copii și pentru poporul neinteresat în aprofundarea subiectului, Țepeș era un lider ideal. A făcut ordine în țară, stârpindu-i pe hoți. A făcut ordine în economie, stârpindu-i pe negustorii care comentau sau fentau la cântar. A fost cu poporul muncitor, că îi trăgea în țeapă pe boieri. I-a bătut pe turci de le-a sunat apa în cap și a fost unul dintre cei care au folosit eficient acțiunile gen „special forces”.
Așa că el e ideal acum ca lider în România? Un nou Țepeș. Care să-i tragă în țeapă dacă se poate, pe cei care nu ne sunt simpatici și mai ales pe (noii) boieri și pe hoți și să pună ordine în țară ca să bei apă din fântână cu cana aia de aur pe care n-o mai fura nimeni. Care să fie un bun Român, dacă se poate și ortodox. „Unde ești tu Țepeș doamne”, vorba poetului.
Bun, cam asta e povestea standard a voievodului de pe la inventarea lui ca personaj pozitiv încoace. Că istoria noastră plină doar de voievozi buni, triumfători în lupte, iubitori de țară și neam și care scoteau cu șuturi în fund pe orice barbar de tiran și de dușman, de la turci și tătari la poloni și nemți. Mircea, Vlad, Neagoe, Mihai, Alexandru cel Bun, Ștefan domn cel mare, Ioan Vodă cel Viteaz, Cantemir și Cuza Vodă și-a lui ceată. A, că sunt niște „găuri” neacoperite în care nu aveam lideri luminați și faimoși? Nu-i nimic, mulți văd puțini pricep.
Revenind la Vlad Țepeș Drăculea, versiunea romantică a activității lui cât a fost domn (în două rânduri) diferă cumva, mai ales prin omisiune, de versiunea mai aproape de realitate. OK, Vlad, trăgea în țeapă hoții și trădătorii și chiar îi plăcea asta. Uite de exemplu, un sat din Amlaș („colonie” muntenească în Transilvania) era bănuit că a găzduit pe un rival al lui la tron. Vodă află, face o intervenție punctuală în zonă și având în vedere că lua timp ca să afle exact care au fost cei care l-au trădat, ia toată populația și o trece prin sabie. La fel, din varii motive, era în conflict cu orașele săsești Brașov și Sibiu. Geniul lui militar îi spune că de ce să piardă timp și oameni să asedieze un oraș bine fortificat, când poate să-l facă praf din punct de vedere economic. Așa că prăduiește prin sate. Sate care aprovizionau orașele cu produse agricole, adică general vorbind, le dădeau de mâncare. Metoda este asemănătoare, killereală fără frontiere, de le cel mai mic la cel mai mare, pus foc, mers mai departe. Logica era asta că nema oameni, nema sat. Nema sat, nema recoltă. Nema recoltă, nema papa. Nema papa… nema papa. Orașul sărăcea, populația era praf, mai pica vreo molimă cool și era gata răzbunarea.
A, Țepeș făcea dreptate. Păi poate decidea la un moment dat că nu-i place de aspectul tău. Pentru că te-a întrebat o chestie iar o virgulă sau un accent ți-a ieșit aiurea și nu i-a plăcut. Te trăgea în țeapă. De ce? Pentru că putea și pentru că spaima întărește autoritatea. OK, poate fi explicată, militar vorbind, masacrarea civililor. Așa cum a făcut vodă, prin satele din sudul Dunării unde iar a ucis așa la chintal. Dar uman vorbind, masacrul era masacru și o dovadă că era ceva dereglat la cutia cu maimuțe. Iar atunci Vodă ăla cel bun parcă nu mai e bun.
De aia zic, mai citiți istorie din aceea serioasă, nu legende strămoșești. Că s-ar putea ca grila voastră de valori să se cam strice, dacă ați afla adevărul.
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Dumitru CHISELIȚĂ
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Ovidiu BOICA
Adrian POPESCU
Vlad IGNAT
Drept ai grait