Irina Vincze
Sibiul verii este, fără îndoială, un spectacol în sine. Ne-am obișnuit cu efervescența Festivalului Internațional de Teatru (FITS), cu miile de oameni care inundă pietonala și cu sentimentul că suntem, preț de zece zile, centrul universului cultural. Dar ce se întâmplă atunci când ultimele ecouri ale aplauzelor se sting, când marile scene se demontează și orașul revine la ritmul său așezat?
Rămâne Sibiul autentic. Acela care nu are nevoie de reflectoare de mii de wați pentru a străluci, ci de pasiunea discretă a unor oameni care cred în cultură ca într-un mod de viață, nu ca într-o bifă pe o agendă turistică.
Dacă aveți curiozitatea să vă abateți din Piața Mare spre străzile care păstrează încă răcoarea zidurilor vechi, veți descoperi că arta plastică sibiană este într-o continuă fierbere. Galeria UAP rămâne o ancoră, dar farmecul real stă în spațiile mici, de tip „micro-galerie”, unde arta contemporană se întâlnește cu privitorul fără bariere.
Aici, vernisajele sunt mai mult decât o simplă vizionare de tablouri; sunt momente de regăsire a comunității. Într-o seară obișnuită de toamnă, poți găsi într-o galerie de pe strada Avram Iancu artiști locali care dezbat forme și culori, oferind Sibiului acel aer de burg intelectual pe care nicio scenă de festival nu-l poate mima.
Sibiul are un mod subtil de a te face să te simți „acasă” chiar dacă vii de la mii de kilometri distanță. Această „stare de spirit” se simte cel mai bine în evenimentele organizate de diversele comunități care au ales Sibiul.
Dar poate cea mai frumoasă trăsătură a Sibiului „din afara sezonului” este modul în care cultura se împletește cu solidaritatea. Orașul a învățat să transforme evenimentul într-un motor de sprijin pentru ONG-uri.
Fie că vorbim despre concerte caritabile în mansarde vechi sau despre mobilizarea uriașă de la Maratonul Internațional, sibianul a înțeles că actul cultural și spiritul civic sunt fețele aceleiași monede. Nu mai este vorba doar despre a „vedea” ceva, ci despre a „face” ceva pentru cel de lângă tine.
Sibiul nu intră în hibernare odată cu plecarea turiștilor de la FITS. El doar își schimbă hainele de gală cu cele de lucru. Este un oraș care se hrănește cu fiecare expoziție dintr-un gang, cu fiecare workshop de la Biblioteca Astra și cu fiecare cauză socială care reușește să strângă oameni laolaltă.
Adevărata Capitală Culturală se vede atunci când, în liniștea unei seri obișnuite, lumina dintr-o mică galerie încă mai arde, invitându-te să intri și să descoperi că Sibiul trăiește intens în fiecare zi, nu doar atunci când cortina este ridicată.
Editorial publicat în ediția print din 14 mai 2026 în suplimentul Tribuna Financiară
Ovidiu BOICA
Cosmin PAL
Cosmin PAL
Dumitru CHISELIȚĂ
Cosmin PAL
Ștefania VESA
Răzvan NEGRU
Cosmin PAL
Cosmin PAL
Vlad IGNAT
Cosmin PAL
Ce articol găunos! Numai palavre, nimic consistent.