Despre cum, din anumite puncte de vedere, ești mai sărac decât un țăran din secolul XIX

Poate credeți că bat câmpii, că am lua-o pe ulei sau că vorbesc în nedeplinătatea cunoștinței de cauză, dar sincer, la o judecată mai atentă, am realizat că pe anumite paliere suntem mult mai săraci, material vorbind, comparativ cu un țăran mijlocaș din secolul al XIX-lea sau din perioada timpurie a secolului XX. Vi se pare aiurea?

Da, în materie de confort i-am depășit și pe nobilii de trăiau în castelele acelea medievale sau nu și dețineau localități întregi cu oameni cu tot. Dar care NU aveau apă curentă, NU aveau încălzire, NU aveau electricitate-lumină, drumuri ca lumea, mașini proprietate, loc de parcare, loc de joacă pentru copii, wifi, viză de flotant și mâncare comandată prin curier și nici nu zburau la Grecia cu low cost-ul să asculte manele pe plajă. Deci facem abstracție de confort, pentru că judecând după spiritul epocii, nici nu sufereau din cauza asta pentru că nu aveau nevoie de așa ceva.

Dar ia să o luăm pe îndelete. Dincolo de chestiile inerente acestei epoci față de cele anterioare, să vedem ce avea țăranul ăla din trecut iar tu nu ai. O dată, avea pământul lui. Tu cât pământ al tău ai? Ei, de pe pământul acela al lui, putea trăi, împreună cu familia, ba chiar avea surplus ca să meargă la târg și să vândă, ca să facă și el un ban cinstit. Tu poți asta? Nu. Autonomia ta individuală este aproape inexistentă, dacă pică societatea pici și tu, dacă se ia curentul la mall te uiți pe pereți. Ei omul ăla avea tot ce îi trebuia de pe pământul lui, proprietate privată. Bun, muncea până îi ieșeau ochii, zi lumină, din primăvară până toamna târziu. Dar avea. Nu cerea de la alții, nu cumpăra. Tu ai așa ceva? Poți să te descurci așa, cu ce ai tu al tău?

Pe lângă pământ, țăranul acela mai avea: vite, oi, capre, porci găini, rațe, gâște, bibilici și alte animale pe care le folosea tot pentru asigurarea hranei zilnice. Deci nu plătea pentru ouă, lapte, uneori carne. Animale care, culmea se mai şi înmulțeau singure, deci doar dacă mai pica câte o molimă în ele era problemă, așa că tu trebuia doar să le supraveghezi, cu o investiție minimă în hrana lor. Tu în afară de pisică sau cățel ai ceva?

Pe lângă astea, mai avea și gospodăria proprie. Gospodăria proprie consta din: casă familială, casa „bătrânilor”, bucătăria, șura, cotețele, șoproanele și alte construcții necesare depozitării bunurilor proprii. Erau ALE LUI. Când omul devenea matur și se însura, își făcea casă nouă. Tot a lui. Tu ai? Un apartament? Luat pe credit? Care va fi al tău 100% când vei avea o frumoasă vârstă? Și atât?

Putem face referire și la mijloacele de transport din dotare. Tu ai o mașină la care plătești tot ce e de plătit, mai ales carburanții. Omul de care spun avea DOUĂ „mașini”: o căruță cu cai pentru transport rapid și un car cu boi pentru transport greu. Apoi, ia să vedem cât plătea omul nostru taxe, impozite și abonamente. Evident mult mai puține decât noi, acum. Iar apa o avea gratis, din puț, oricât ar fi consumat.

Cât despre job, nu avea șefi, nu era riscul să fie dat afară dijn motive obiective sau fanteziste deci nu risca șomaj. Plus că părerea lui era că a fi salariat era, foarte umilitor, încât nici nu se putea gândi la asta.

Acel om de atunci era, conform limbajului (uneori de lemn) actual, cât se poate de sustenabil. Și independent, adică liber. Tu ești sustenabil? Ești liber? De câţi şi de câte depinzi?

Uite de aia, în unele aspecte, un țăran de acum un secol sau două era mult mai bazat și mai prosper decât noi, acum. Repet, în unele aspecte.