Foto: Răzvan NEGRU
Într-o lume în care mâncarea nu mai este ce a fost odată, ea devenind, din necesitate fiziologică, industrie hiperdezvoltată care bagă la greu ingrediente artificiale, teama pentru sănătatea ta şi speranţa că vei reuşi cumva să combaţi toate chimicalele (acceptate, aprobate, promovate, dar tot chimicale) din ea sunt, ambele, în creştere. Hai să ne amintim de teroarea E-urilor, de listele cu tot ce nu ne place în mâncare, de glutenul din pâine, de hidrocarburile din cartofii pai, de multe alte chestii care fac ca tot ce mănânci să îţi pice prost şi să te întrebi cum de mai supravieţuieşti consumând aşa ceva.
Cei care autorizează alimentele să ajungă pe piaţă spun că toate substanţele acelea ciudăţele din ceea ce cumperi ca să bagi la stomac, nu sunt periculoase. Că proporţia, concentraţia, cantitatea, sunt mai mult ca perfecte. A, că adunate de la fiecare produs în parte, îţi dă nişte cantităţi per total care, aş paria, depăşesc un prag liniştitor, asta nu e treaba ta, că nu eşti expert nutriţionist. Că pâinea a devenit o chestie mai mult aer decât pâine, e normal aşa, că dacă nu ar fi bună, nu s-ar vinde. Că mezelurile sunt cum sunt iar se ştie că anumite conserve au zahăr deşi nu e cazul să aibă zahăr, că sarea are iod şi antiaglomerant deşi nu are nevoie de ele mai ales de ultimul, este unanim acceptat şi nu se plânge nimeni pentru că cine are chef să citească ce scrie pe etichetă când ai altă treabă mai serioasă de făcut?
Că legumele şi fructele din mall sunt ceva complet diferit faţă de cele cu acelaşi nume din piaţă care sunt şi ele diferite faţă de ce ai tu prin grădină (dacă mai ai grădină şi nu ţi-ai pavat-o cu biscuiţi să arate cool), este iar o mostră de civilizaţie şi de evoluţie, că nu mai suntem în evul mediu. Că roşiile nu mai sunt roşii (la culoare) ci nişte făcături cu coaja tare şi ceva tare şi palid pe dinăuntru şi că în reclame apar fix aşa tocmai ca să îţi bage în cap că aşa e bine, e iar o dovadă de civilizaţie şi de progres.
În fine, toate acestea au generat un curent alimentar din acesta naturalist, bio-eco, de salvare a ce mai poţi salva din organismul propriu, de întoarcere la origini, la grădina din fundul curţii, la „hai să fugim la ţară şi să ne facem agricultori ca strămoşii noştri”, la căutat/găsit reţete lşi combinaţii ne-nocive şi cât mai puţin chimizate, totul pentru a avea un corp sănătos şi eventual cu o minte sănătoasă anexată la el. Trăiască întoarcerea la origini, gata cu consumul de masă, pa-pa mall-ule otrăvitor, noi facem mămăligă la ceaun, măncâm roşii din grădină, concepem şi realizăm smoothie-uri meseriaşe şi săturoase. Şi zicem că am scăpat de chimizarea organismului.
Dar ia să o luăm la detaliu. A, cultivi ca pe vremea lu’ buna. Sincere felicitări, dar cu ce seminţe? De unde le iei? Garantezi că nu s-a „lucrat” la ele? A, cultivi în pământul strămoşesc al ţării din care îşi trag seva toţi voievozii neamului. Şi cam cum e pământul acela? Cu ce e poluat? Ce substanţe ne-strămoşeşti îşi fac de cap prin el? La fel şi cu apa. Sunt curios câte din fântânile de la ţară au apa aia pe care o ştiam şi o beam când eram copil şi care era, totuşi băubilă. Şi dacă nu, care e cauza? Vezi ce e în vecinătatea ta că poate e o fabrică de chestii care pot completa aerul pe care îl respiri şi ploaia care te plouă. Vezi că nici radiaţiile electromagnetice nu sunt aşa de fantastice pe cât te fac şmecherii să crezi şi că acţionează şi ele.
Apoi vorbim despre hrană sănătoasă, întoarcerea la origini, stil de viaţă sănătos şi boicot supermarketuri şi huo la „samsarii” din pieţe. OK?
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Vlad IGNAT
Cosmin PAL
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Adrian POPESCU
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Dvs aveti o responsabilitate, poate nu va dati seama. Avem destule povesti negative, haideti ca se poate si cu altceva