Foto: Răzvan NEGRU
E o modă acum pe reţele şi are un succes nedorit de mare: nostalgismul ceauşisto-comunist, combinat cu inteligenţa artificială. Poare părea ciudată şi contradictorie corcitura asta dintre „vechi” şi nou, dintre apologia realizărilor regimului „ăluia” şi ultimul răcnet de jucărie online. Poate fi, dar se combină perfect. Mai ales pentru un public habarnist, căruia îi place să fie habarnist şi care, am impresia, nu are idee ce a trăit şi cum arăta lumea atunci, că altfel nu-mi pot explica cum de pot trece cu seninătate peste acele aberaţii istorice care şi le asumă. Ba culmea, să mai verse şi of-uri despre „ce bine era”, despre ce ditamai puterea economică eram, şi despre cum se înspăimânta capitalismul decadent atunci când mai scoteam şi noi o maşină, o combină, o motoretă, sau ce faină era viaţa la ceapeu.
Dar nu asta e problema, că totdeauna sunt şi vor fi oameni care regretă trecutul, mai ales când prezentul este praf, sau pe considerentul că „înainte era mai bine, că eram mai tineri”. Problema este că imaginile acelea generate artificial sunt de o stupizenie uluitoare şi total pe lângă realitate.
De exemplu, mare tamtam se face cu ARO-urile. Maşini de maşini, fabrică celebră pe plan mondial, mamă-mamă ce tari erau. Nu zic că nu erau maşini bune, dar mă creatorilor digitali, nu aţi găsit nicio poză cu un ARO, de la 240 la Spartana, că e plin netul de ele? A trebuit neapărat să faceți voi nişte poze artificiale care, dacă aş fi blând, le-aş spune stupide? În imaginea lui inteligenţa’, ARO-urile arată ca progenitura handicapată născută dintr-un Mercedes Benz 240 „Wolf” şi o Lada „Niva”. Se vindeau într-o hală mizerabilă, gata înmatriculate. Cumpărătorii, majoritatea de la o frumoasă vârstă în sus. Deci o luare pe arătură grupa mare.
Avem şi imagini cu Canalul Dunăre-Marea Neagră, pentru că nu găseşti poze originale de atunci, pe toate gardurile, trebuie să rogi artificiala să-ţi încropească una din ce se poate. Iese ceva fantezist care arată a orice, numai a magistrală albastră nu. Ecluzele lipsesc complet, nava care trece festiv este un ditamai mineralierul, taluzurile sunt inexistente de zici că l-a construit Ramses al II-ea, iar undeva în câmp apare o corcitură gigantică de macara portuară şi excavator. Mai jos, pe alb-sepia, o imagine din timpul lucrărilor. Oameni la lopată care lopătează haotic, în spate un pod de zici că e de pe Sena sau de la Budapesta. Mai apare o navă transoceanică din aceea cu containere pe punte, un mmemorial cu cruce (cruce în comunism, hai pe bune…) şi drapelul românesc fără stemă.
Ce să mai zic? De tramvaiul care merge fără să aibă fir de alimentare? De familia adunată să asculte radio, aparatul fiind cu spatele spre ei? De cealaltă familie, care se uita la un televizor alb- negru deşi unu aveau curent, pentru că lumina le era asigurată de o lampă pe gaz? Braşovul secolului XIX cu turnul de televiziune de pe Tâmpa (o mai fi bar acolo?)?
Ăla care umblă cu flexul la o bombă de sub aripa avionului IAR 99? Muncitorii de la Reşiţa care toarnă oţel topit fix peste roţile unei locomotive? Păi pot să mai zic şi să nu mai termin.
De ce avem asemenea aberaţii în spaţiul online? Pentru că unii s-au trezit mari talente literare şi artistice via inteligenţa aia artificială, deşi în mod normal nu sunt. Fără ea, ar fi rămas la stadiul de shareuit floricele, citate stupide, propagandă politică second hand şi bancuri pe care le ştiam că-s expirate încă din a II-a.
E bun şi progresul ăsta „ei-ai”. Mai ales la impostură. Care are succes nebun la mulţi români, ca orice impostură. Oricum rămân adeptul inteligenţei naturale: tocmai pentru că nu poţi ieşi din ea ca să te dai altceva decât ce eşti.
Vlad IGNAT
Ovidiu BOICA
Mihai POPA
Ștefania VESA
Cosmin PAL
Ovidiu BOICA
Vlad IGNAT
Ștefania VESA
Vlad IGNAT
Ovidiu BOICA
Ștefania VESA
Mda…