De fiecare dată când merg, ziua, pe strada Gheorghe Lazăr, mă împiedic de două aspecte Ambele fizice. O dată, mă lovesc de elevii de la Lazăr-liceu de elită, care stau grămadă să fumeze pe trotuar. Şi vorba aceea, decât să-i sari, mai bine îi ocoleşti că nu prea îi doare pe ei de pietoni, că trebuie să se relaxeze şi ei după orele acelea obositoare cumva.
A doua dată, mă lovesc de tot felul de maşini parcate pe trotuare, pentru că strada este îngustă. Aşa că tu ca pieton, ai două oferte: ori să mergi pe carosabil ca să te claxoneze superşoferii de centru, ori să treci peste maşinile acele parcate la mişto, că nu cred că stau acolo din cauză de cine ştie ce urgenţe.
Acum aflu că o asociaţie sibiană cu nume englez (probabil au rămas foarte puţini vorbitori de română la Sibiu) care promovează mersul pe bicicletă, vrea ca străzile Lazăr, Spartacus şi Vasile Alecsandri să devină „străzi şcolare”, prin restricţionarea circulaţiei auto, timp de 45 de minute, în perioadele „critice” când e nebunie la dus/adus elevi la/de la şcoală.
Intenţia teoretic e aşa de bună încât oricum ai aplica-o sau nu, rezultatele sunt infime, cel puţin după opinia mea. O dată, că străzile respective nu sunt chiar dintre cele care „ard” în perioada când mami sau tati îşi duc copiii la şcoala aia unde aşa consideră. Adică, o fi deranj, dar nu ca pe Şaguna. Apoi, dacă blochezi o stradă, tot traficul va face vraişte altă stradă. Blochezi Lazărul? Va fi vai de Filarmonicii şi Pompeiu Onofreiu. Despre Spartacus şi Alecsandri nu comentez prea mult, dar am impresia că nu sunt chiar aşa de circulate încât inevitabilele ambuteiaje didactice să aducă pagube cuiva.
Interesant este că există o idee mult mai simplă pentru a evita inevitabilul. Să faci şcoala acolo unde stai. Pentru a multa oară o spun, nimeni nu va fi interesat unde a făcut copilul tău clasele I-VIII şi nici ce medii a avut. Plus că eşti scutit de efortul de a tricota cu legea, ca să şmechereşti o viză de flotant în zona care trebuie (sunt curios, chiar, cât plătesc „gazdele” de profesie taxa de gunoi?). Plus că eşti scutit de a consuma combustibil, de a te stresa zilnic, de a te învoi de la „ştii, şefu’ trebuie să-mi iau copilul de la şcoală, lipsesc şi eu, las’că recuperez, ne ‘nţelegem noi), de a uza maşina-necesitate, de a consuma timp. Pe bune, cum atâtea generaţii au reuşit să înveţe în şcoala lor de cartier, nu înţeleg care ar fi problemele cu generaţia asta. Cred că aşa cel puţin o treime din prisosul de trafic ar dispărea şi ar putea lumea să circule fără atâţia nervi şi claxoane.
Problema la noi în trafic, indiferent dacă e şcolar sau nu, este că fiecare consideră că el este cel mai fenomenal, cel mai îndreptăţit, că lui i se cuvine şoseaua, trotuarul, pista de biciclete-trotinete, locul unde parchează. Asta în detrimentul celorlalţi participanţi la trafic. Uite, după ideea asta cu oprirea traficului pe cele câteva străduţe unde ori opreşti, ori nu opreşti e cam tot aia, a generat deja dialoguri tăioase între adepţii şi anti adepţii maşinilor. Eu zic doar că maşinile care merg nu încurcă atât faţă de cele care stau. Pentru că cele care stau ori blochează o bandă, de ajunge strada să aibă sens unic, ori parazitează trotuarul toată ziua sau doar aşa, pe avarii, deci ele încurcă cel mai mult traficul.
Nu că m-aş da mare cu „pe vremea mea”, dar mergeam din Lazaret până la Goga pe jos şi nu îmi pierdeam ceva din reputaţie. Iar ideea aceea cu străzi şcolare e o idee faină. Şi cam atât.
Ștefania VESA
Vlad IGNAT
Cosmin PAL
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Adrian POPESCU
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Adrian POPESCU
Ideea aceasta creață, inspirată după alții, nu e viabilă la noi, scurt.
Dar nici nu ăsta e interesul. Sunt multe persoane care, dac-ar fi să lucreze in privat, ar fi „pe” stivuitor la Lidl. Si n-au nici pile sau bani ca să dea șpagă să se angajeze la stat. Dar totusi, fiind deștepți in cap, iar munca le place ca la câine lanțul, isi fac câte-o asociație, intotdeauna cu un scop extrem de nobil, asociația ia diverse fonduri, sponsorizari, bani munciți, generic vorbind, iar din banii asociației, ei isi incaseaza un salariu, in timp ce devin si adevărați stâlpi ai societății.
Si genul asta de idei si activități sunt cele care le scor din joben pentru a-si câștiga pâinea…
Doar nu-si inchipuie vreun om citav la cap că ne lăsăm noi bolizii acasă să ne ducem copiii la școală pedalând ca iepurașul pe extazy…