Băieţii buni care nu au fost chiar aşa de buni

Dacă stai să analizezi istoria mai în detaliu şi dincolo de simpatiile şi antipatiile proprii ori ale altora pe care tu le crezi proprii, realizezi că asta cu a fi de partea binelui e ceva cât de poate de relativ şi că binele acela o fi fost pentru unii o cauză dreaptă, dar a făcut şi el destul rău. În principiu, în istoria noastră sau a altora, „băieţii buni” au comis-o şi ei în numele justiţiei, libertăţii, umanităţii, al binelui universal şi în lupta împotriva răului (de la care nu ai pretenţii să fie bun, pentru că e… rău).

Uite, de exemplu Vlad Ţepeş. Invocat ori de câte ori apare o nedreptate nepedepsită (ca de obicei dealtfel) sau o hoţie din asta de te lasă ca la dentist (nu, nu stând în hol şi răsfoind reviste, ci altcumva). Zici „unde eşti tu Ţepeş doamne!” „Ar trebui să vină un Ţepeş să facă ordine!”. „Că nu vine încă un Ţepeş odată!”. OK, tu îl ştii pe acest personaj doar din povestioarele din şcoala generală, acelea cu boierii cei răi, cu fântâna ce avea cană din aur şi cum bătea la turci ca la covoare, că nimeni nu cred că mai bate fasole acum. Şi mai ales cum trăgea el în ţeapă. Pe hoţi, tâlhari, leneşi, boieri, turci, în fine, cam tot ce consideri tu că trebuie să moară pentru ca tu să trăieşti şi că vrei şi tu ceva sânge. Numai că de aprofundezi puţin şi citeşti mai mult, vei afla că justiţia asta a lui Ţepeş era cam, cum se spune acum în rongleză, random. De exemplu, i se punea pata pe un sat care ar fi ajutat un rival de-al lui. Ţepeş Vodă cel Drept aduna tot poporul şi-l omora. Punct. Când a făcut campania în sudul Dunării, el oficial a devastat „mai multe aşezări otomane”. Da, bun. Numai că aşezările acelea erau sate cu oameni, cu „civili”. Ţepeş raporterază către şeful lui, regele maghiar, că a ucis tot, de la copii de ţâţă la femei şi bătrâni: De ce? Pentru că era bun şi drept.

Sunt destui băieţi buni ai istoriei care de fapt, în numele binelui, au dirijat masacre întregi. Să ne amintim de războiul dintre Nord şi Sud din SUA, unde aceeaşi naţiune s-a căsăpit de voie (peste 700.000 de americani morţi) în loc să găsească alte căi de înţelegere. Mai ales că Lincoln va fi fost împotriva sclaviei, dar era de un rasism uluitor. Ei, toţi băieţii buni ai acelui război au decis să moară oameni la fel de buni.

În caud e războaie, cât durează ele, e clar că sunt două tabere, bunii şi răii. Răii ocupă, bunii eliberează. Răii distrug că sunt răi, bunii distrug pentru „a nu ajunge în mâna duşmanului”. Unii execută nevinovaţi, alţii execută trădători. Hai să luăm primul război mondial. Românii erau ăia bunii şi au ocupat Transilvania, spunem noi. Dar pentru maghiari şi germani, românii erau cei răi şi au venit germani (din Germania) care reau şi ei buni care au eliberat Transilvania de românii cei răi.

Nu mai pomenim de războiul al doilea mondial unde la fel, cei răi rădeau oraşe de pe faţa pământului ca să el distrugă, iar ceilalţi ca să le elibereze. Băieţii răi bombardau ca să ucidă oameni nevinovaţi, băieţii buni bombardau pentru a se submina moralul şi capacitatea de luptă a inamicului. Are rost să pomenim aici de „eliberatorii” sovietici? Erau atunci băieţii buni, aliaţi cu alţi băieţi buni. Băieţi buni şi civilizaţi cărora li s-a rupt în 14 de ce fac ruşii şi comuniştii cu România, că doar au bătut palma pe tema asta.

Chiar şi comuniştii au fost băieţi buni. Nu? Voiau egalitate, fiecăruia după necesităţi, să fii fericit şi să nu deţii nimic. Ei luptau cu cei răi: politicieni din vechiul regim, proprietari, ţărani înstăriţi, preoţi, cei care nu se închinau la partid şi la iubitul conducător. Pentru ca poporul muncitor să o ducă mai bine. Câte victime a făcut binele ăsta?

ŞI mai sunt exemple berechet. Ca dealtfel şi detalii despre băieţii buni care nu au fost chiar aşa de buni. Ci chiar dimpotrivă. Sau care au fost răi dar apoi au devenit buni că aşa a sunat ordinul de la Centrală.