Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Nu, nu e vorba de cine ştie ce telenovelă cu şi despre familia cea tradiţională şi rea, cu soţi grei de pumn şi cu şpriţu-n nas, cu seniorei (asta este înlocuitorul la bătrânei, nu?) terorizaţi de copiii nerecunoscători că le-au lăsat banyii şi avérea, ori mămica cu copil în braţe care nu mai are bani de pus ungi cu gel că nu i-au venit banii de la Spanea, unde prestează bărbatu-so. Este vorba de ceva mai simplu şi mai casnic. Să rămâi fără gaz metan. E simplu. Aveai gaz, nu mai ai. Îţi e tăiat pentru că vin băieţii cu verificările şi vâd că sunt nereguli, sau în alte cazuri, din motive chiar serioase, ca de exemplu scurgeri accidentale. Gazul revine după ce se remediază problema, dar până la remediere tu eşti omul fără gaz. Bun, e urât mai ales pe o vreme ca asta, dar ar fi existat şi varianta ca tu să rămâi nu doar fără gaz ci şi fără uşă la intrarea în apartament sau chiar fără apartament sau chiar fără tine, dacă „incidentul” bubuia din motive specifice. Iar faptul că ajungeai la ştiri nu cred că era o consolare.
Dar uite cum e să nu ai gaz. O dată, e tiot timpul frig. Tot mai frig, pe zi ce trece. Pentru că pereţii nu se mai încălzesc de nicăieri din interior, ci se răcesc din afară. Confortul zilnic cu care te-ai obişnuit este mai mult de jumătate dispărut. Căldură şi apă caldă nu ai decât dacă centrala ţi-e pe curent. Nu poţi încălzi sau face mâncare pentru că aragazul e pe gaz, deci stă. Dacă ai norocul să deţii o plită electrică, treaba se mai atenuează dar nu e tot aia.
Apoi, vei realiza în pat ce capacitate de auto-încălzire are organismul tău propriu, dacă îl acoperi corespunzător şi laşi doar un loc mic pentru a respira. Aer rece, din apartamentul tău rece. Vei simţi că el, aerul dinăuntru, are miros de beton mucegăit, spre deosebire de aerul de afară care este mai respirabil pentru că nu „stă”. Îţi vei mai da seama că timpul nu trece mai iute, că nu „s-a micşorat ziua” pentru că în condiţiile date ea trece greu, chiar dacă eşti ocupat de pronosticuri despre când va veni cineva să remedieze problema.
Apoi vei gusta puţin din starea de homeless. Stai mai mult în magazine, pentru că acolo e cald. Eşti tot timpul îmbrăcat gros, chiar şi în casă şi mai ales în casă. Îţi va fi nuştiucum să te speli pentru că la cât de dificil e, nu merită efortul. Adică ce făceai cu o cadă, acum faci cu o cratiţă. Plus că descoperi nişte lucruri pe care nu le ştiai. Bucuria de a merge cu autobuzul că în el e cald. Senzaţia de relaxare pe care o ai de cum intri în supermarket, unde este, la fel, cald. Problema e că tu NU eşti homeless şi starea asta nu este una normală şi nici una plăcută.
La fel, devii foarte interesat de buletinul meteorologic. Să vezi dacă mâine va fi la fel de frig ca azi, sau mai mult. Te bucuri de orice rază de soare care, prin geam, mai atenuează cu un sfert de grad peştera în care locuieşti. Te gândeşti serios să iei o sobă pe lemne şi să tragi hornul pe fereastra de la sufragerie. Sau să pleci în ţări calde. Te gândeşti cu cât va bubui factura la curent de la caloriferele, aerotermele, plitele electrice şi toate gadgeturile care încearcă şi uneori reuşesc să atenueze starea de frig (nu, nu să încălzească). Apropo de electrice, realizezi că ele sunt calde şi faine atâta timp cât funcţionează, apoi nu.
Într-un final, revii la normal, iar sunetele de şantier care altădată te călcau pe nervi, acum te bucură pentru că, da au venit să remedieze. Adică înţelegi, simţi exact ce simţeau parizienii când au văzut primele tancuri americane intrând în oraş.
Iar când totul va fi OK, vei realiza că te poţi bucura de nişte chestii pe care le ignorai, de comune ce erau: o mâncare ca lumea, să te speli cu apă caldă, să stai necrispat pe scaun.
De ce am scris asta? Ca să ştiţi cum e. Ca să nu spuneţi că nu v-am spus.
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Vlad IGNAT
Cosmin PAL
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Adrian POPESCU
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Asta-i viata! Se mai intampla si avarii!