Cea mai mică ofertă de furnizare a gazelor naturale după 1 aprilie 2026 este cu aproximativ doi la sută sub nivelul plafonat, iar cea mai mare ajunge, în anumite zone de distribuție, la diferențe de până la 47 la sută, arată o analiză a Asociaţiei pentru Energie Inteligentă (AEI).
Intervalul de prețuri variază, în funcție de furnizor și rețea, de la circa 305 lei/MWh cu TVA inclus până la peste 450 lei/MWh. În aceste condiții, piața, care ar trebui să devină pe deplin liberalizată, riscă să fie, în practică, greu de descifrat pentru consumatorul obișnuit.
„După 1 aprilie 2026, pe o piață liberă, furnizorii nu mai concurează doar prin lei/kWh, ci prin arhitectura ofertei. Gazul vine la pachet cu abonamente zilnice, servicii <gratuite> de verificare sau revizie, asistență tehnică, reduceri suplimentare și clauze care mută atenția de la esențial la accesorii. Două oferte cu preț pe kWh pot avea costuri anuale radical diferite, în funcție de cât și de ce servicii sunt necesare, în realitate”, arată Dumitru Chisăliță, președintele AEI.
Pentru un client racordat la Gaz Sud Rețele, în București și sudul României, cea mai redusă ofertă analizată este cea a Nova Power, la circa 305 lei/MWh, echivalent cu minus doi la sută față de prețul plafonat. În schimb, pentru un consumator racordat la un distribuitor cu tarif ridicat, ca Nova Power Distribuție din Câmpulung Moldovenesc, prețul poate depăși 450 lei/MWh în cazul ofertei Entrex Service – o diferență care poate urca până la 47 la sută peste nivelul de referință.
O primă sursă majoră a diferențelor este reprezentată de tarifele de distribuție. Ele sunt stabilite distinct pentru fiecare operator regional și pot genera variații de peste 80-100 lei/MWh pentru aceeași ofertă comercială. Un furnizor poate afișa un preț apropiat de plafon în București, dar același contract devine semnificativ mai scump în nordul țării sau în zone cu costuri ridicate de distribuție. Astfel, comparația între oferte nu mai poate fi făcută doar la nivel național, ci trebuie raportată la rețeaua concretă la care este racordat fiecare consumator, explică AEI.
Analiza arată diferențe semnificative și între furnizori. Ofertele E.ON, PPC, Electrica, MET sau ENGIE se poziționează, în funcție de structură, între zero și peste 20 la sută peste nivelul plafonat în București, iar în alte regiuni pot depăși 30 la sută sau chiar mai mult. Unele pachete sunt condiționate de efectuarea unei verificări sau revizii tehnice în următoarele 12 luni. În aceste cazuri, prețul pare competitiv doar dacă serviciul este realmente necesar în perioada contractuală. În absența acestei nevoi, costul suplimentar devine, practic, un abonament mascat.
Diferențele apar și între variantele aceluiași furnizor. O ofertă „relaxat” sau „assist” poate avea un preț aparent apropiat de plafon, dar versiunea fără condiții suplimentare ajunge cu 7-10 la sută mai sus. În alte cazuri, ofertele „online” sau „simplu” depășesc cu peste 20 la sută nivelul de referință.
Un element suplimentar de complexitate este faptul că mai multe dintre ofertele analizate, deși produc efecte comerciale și după 1 aprilie 2026, nu apar în comparatorul ANRE când este selectată această dată. Consumatorul vede o listă parțială, iar comparația se face pe un set incomplet de date. În aceste condiții, diferența nu mai este doar de câțiva lei pe MWh, ci între o ofertă aparent avantajoasă și una semnificativ mai scumpă pe termen anual, în funcție de consum, distribuție și servicii incluse.
„În teorie, pachetele de tip <gaz+servicii> pot fi avantajoase. În practică, sunt avantajoase doar într-un context foarte precis, când clientul știe sigur că va avea nevoie de verificare sau revizie în următoarea 12 luni. În acel caz, serviciul include o economie reală. În orice altă situație, devine un cost mascat, plătit sub forma unui abonament mai mare sau a unui preț pe kWh aparent <competitiv>”, spune Dumitru Chisăliță.
Foto: AEI

Sursa: AEI
Vlad IGNAT
Cosmin PAL
Cosmin PAL
Nekta Ioana DEDU
Cosmin PAL
Ovidiu BOICA
Cosmin PAL
Cosmin PAL
Dumitru CHISELIȚĂ
Cosmin PAL
Ștefania VESA