Europa începe să vorbească din nou despre putere, industrie și autonomie. De data aceasta, nu doar în termeni politici, ci și economici. De la avertismentele lui Mario Draghi privind riscul dezindustrializării până la apelul comisarului european Stéphane Séjourné pentru o strategie „Made in Europe”, tonul s-a schimbat. Întrebarea este dacă acest nou discurs se va opri la Bruxelles sau va coborî, concret, până în orașe precum Sibiu.
„Vrem să rămânem doar o piață mare sau vrem să devenim o adevărată putere?” – întrebarea pusă recent de Mario Draghi nu este una retorică. Într-un discurs citat de Agerpres, fostul președinte al Băncii Centrale Europene avertizează că, fără unitate și coordonare, Uniunea Europeană riscă să devină subordonată intereselor altora, prinsă între Statele Unite și China.
Pentru Draghi, miza nu este doar politică, ci profund economică: fragmentarea europeană slăbește capacitatea UE de a-și apăra industriile, lanțurile de aprovizionare și, în final, valorile. Soluția propusă este una ambițioasă – mai multă integrare în domenii-cheie precum politica industrială, energia, finanțele și chiar apărarea.
„Made in Europe” – de la slogan la politică publică
Acest discurs a fost preluat și transformat într-o propunere concretă de Stéphane Séjourné, comisarul european pentru industrie, alături de șefi de companii precum Continental sau Bosch. Într-un articol de opinie citat de Reuters, Séjourné avertizează că, fără o politică industrială ambițioasă și pragmatică, economia europeană va rămâne „un teren de joacă pentru concurenții săi”.
Ideea centrală: banii publici europeni trebuie să susțină producția europeană. Așa cum China are „Made in China”, iar SUA au „Buy American”, Europa este îndemnată să își creeze propria preferință strategică – „Made in Europe”.
Apelul nu vine doar dinspre politicieni. Peste o mie de lideri din industrie au co-semnat textul, din sectoare cheie: oțel, chimie, energie, transporturi, echipamente industriale.
Industria avertizează: protecție, dar cu bisturiul, nu cu toporul
Totuși, consensul nu este total. Lideri din industrie precum Bosch sau Continental susțin ideea unei politici industriale europene, dar avertizează asupra riscului unor reguli prea rigide.
Aceștia apreciază că „Made in Europe” trebuie să însemne concurență echitabilă și reziliență, nu izolare. Lanțurile de aprovizionare sunt globale, iar o definiție prea îngustă a producției europene ar putea afecta chiar fabricile din interiorul UE.
Aceeași prudență se regăsește și în industria auto, un sector vital pentru Europa Centrală și de Est.
Automotive: semnalul că Bruxelles-ul a înțeles miza
La final de an 2025, Uniunea Europeană a transmis un semnal important: tranziția verde nu va fi una oarbă la realitățile industriale. Motoarele nepoluante pe benzină nu vor fi interzise complet, iar accentul se mută pe soluții pragmatice:
Este, poate, cea mai clară dovadă că Europa încearcă să-și salveze baza industrială fără a abandona obiectivele climatice.
De la Bruxelles la Sibiu: ce poate fi „Made in Europe” local?
La scară mai mică, întrebarea devine inevitabilă: ce poate aduce România – și chiar Sibiu – în această poveste?
Răspunsul nu pornește de la lozinci, ci de la realitate:
„Made in Europe” nu înseamnă doar fabrici uriașe din Vest, ci și mii de noduri industriale regionale care pot susține autonomia economică a Uniunii.
O întrebare incomodă, dar necesară
Dacă liderii marilor companii europene au semnat apelul lui Séjourné, ar semna și liderii companiilor din Sibiu o astfel de inițiativă?
Ar susține explicit ideea ca banii publici europeni, implicit din România, să favorizeze producția locală?
Ar cere, la rândul lor, actorilor guvernamentali și leadership-ului administrativ local politici publice și industriale coerente, nu doar forță de muncă ieftină?
Pentru că, în esență, „Made in Europe” nu este doar despre protecție, ci despre asumare: a produce aici, a investi aici și a decide aici ce fel de economie vrea Sibiu – România – Europa să fie.
O fereastră care nu rămâne deschisă la nesfârșit
Mario Draghi a dat tonul strategic. Stéphane Séjourné a pus pe masă instrumentele. Industria a reacționat, cu sprijin și rezerve. Europa pare, în sfârșit, să înțeleagă că fără industrie nu există suveranitate.
Rămâne de văzut dacă acest nou consens va ajunge și la nivel local – inclusiv la Sibiu – sau va rămâne încă un mare proiect european care se oprește la granița dintre discurs și realitate sau se va poticni în fața imposibilității de a reduce prețul energiei pentru industrii energointensive.
Articol publicat în ediția print din 5 februarie 2026 în suplimentul Tribuna Financiară
Dumitru CHISELIȚĂ
Cosmin PAL
Cosmin PAL
Ștefania VESA
Ovidiu BOICA
Ștefania VESA
Adrian POPESCU
Ștefania VESA
Adrian POPESCU
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Cosmin PAL