Foto: Răzvan NEGRU
Ştiu, sună urât dar asta e impresia. Când ajungi în şcoală, eşti de capul tău. Păţeşti ceva, ţi-o iei de la şmecheri, rămâi victimă cu documente în regulă, gata pentru a deveni din nou victimă ori de câte ore vrea muşchii „lumii interlope” a claselor V-VIII de la Şcoala Gimnazială X. De ce? Pentru că se poate.
Continui să citesc, vorba lui Dem Rădulescu „în presa noastră de ziare”, despre faza cu bătăile din şcoli (plus o crimă, plus alte tentative) în care sunt implicaţi minori. Se ridică întrebări, se cer răspunsuri se insistă pe măsuri. Se şi dau răspunsuri, oficial, din care reiese mai mult deranjul că tu întrebi decât o dorinţă de a se pune capăt problemelor. Aşa că trebuie să-ţi suplimentezi informaţiile primite cu o plimbare prin legislaţie, unde găseşti mai multe. Găseşti astfel şi răspunsul pe care nu ţi-l dă nimeni: s-ar lua măsuri, dar nu are lumea chef să se complice. Ai structuri şi documente cu al căror titlu rezolv spaţiul editorial alocat aici doar dacă-l scriu complet, o dovadă de cât de stufoasă e birocraţia la români.
Cine (profesor, părinte, elev) e curios de detalii despre drepturi, obligaţii, măsuri şi structuri, este invitatul meu în a lectura frumoasa lucrare numită „Ordinul ministrului educaţiei naţionale și cercetării ştiinţifice nr. 4.742/2016 pentru aprobarea Statutului elevului”. Asta ca să vedeţi că lege e, doar că măsurile suferă.
Conform statutului, elevul are drepturi ca „respectarea imaginii, demnităţii şi personalităţii proprii”. Dacă este încălcat, înseamnă că legislaţia nu e respectată, iar făptaşii trebuiesc sancţionaţi. Mai are dreptul la „tratament nediscriminatoriu din partea (…) altor elevi din cadrul unităţii de învăţământ”. Aici nu se referă la faptul că oricine poate fi bătut, ci invers. Drepturi mai sunt destule. Dar mai scrie şi că ceea ce se petrece naşpa în „şcoala-mica noastră feudă” (în ce film era?) e răspunzătoare ea, şcoala, care „se va asigura că niciun elev nu este supus discriminării sau hărţuirii”.
Paradoxal dragi părinţi şi dascăli, elevii au şi îndatoriri. Multe şi suficiente pentru păstrarea atmosferei de normalitate nu de cârciumă de periferie, ci de instituţie. Obligaţii: respectarea liniştii şi ordinii în şcoală, sesizarea neregulilor, fără filmări cu telefonul, fără „comportamente jignitoare, indecente, de intimidare, de discriminare”, „violenţă în limbaj și în comportament față de colegi” sau provocarea şi instigarea „la acte de violenţă în unitatea de învăţământ şi în afara ei”. Şi mai sunt.
În statut avem chiar şi sancţiuni: graduale (oricât ar striga mămicile că elevul ăla Cutare trebuie dat afară şi aruncat în puşcărie), de la „observaţie individuală” la exmatriculare, ultima doar când este pusă (chiar de către un elev) în pericol „siguranţa elevilor sau a personalului din școală”. Avem şi măsuri pe care le-aş numi din categoria „frecţie”, ca cele cu făptaşii care vor avea parte de „consiliere şcolară, intervenţie psihologică şi psihoterapie”. De măsuri se ocupă ceva cu un nume lung până la amuzament: „Comisia pentru prevenirea şi combaterea violenţei, a faptelor de corupţie şi discriminării în mediul școlar și promovarea interculturalităţii”. Sunt curios de câte ori s-a întrunit structura asta în şcoală şi ce măsuri a luat pentru menţinerea ordinii şi descurajarea făptaşilor. Şi care au fostr ezultatele ulterioare.
Oriucm am impresia că în şcolile de la noi, practic pe elevi îi mai apără cucu. Că până se iau măsuri, riscă să şi-o mai ia de câteva ori.
A, şi o veste tristă pentru reprezentanţii şcolilor. Legislaţia mai prevede ca „în cazul constatării unor deficienţe, unităţile de învăţământ au obligaţia de a le remedia şi de a comunica public”. Ei, aştept.
Nekta Ioana DEDU
Răzvan NEGRU
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Vlad IGNAT
Cosmin PAL
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Adrian POPESCU
De data asta, cam subtire…