Democratizarea energiei prin comunități de energie. Cum pot profita de oportunitate consumatorii casnici, administrațiile publice sau IMM-urile

Comunitățile de energie sunt prezentate la nivel european drept unul dintre cele mai puternice instrumente de democratizare a sistemului energetic. Acestea pot aduce un control direct și decizia aproape de consumatorii cetățeni, administrații locale și IMM-uri privind producerea și consumul de energie. În România, însă, mecanismul abia început să fie reglementat a generat un conflict deschis între Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) și Asociația Prosumatorilor și a Comunităților de Energie (APCE). Miza nu este doar una juridică, ci ține de felul în care energia va fi produsă, împărțită și controlată la nivel local. Scenariu de comunitate între UAT și IMM-uri.

Scopul constituirii comunităților de energie nu este obținerea de profit, ci producerea de beneficii economice, sociale și de mediu pentru membrii și comunitatea locală. Ele sunt concepute pentru a permite cetățenilor, autorităților locale și IMM-urilor să devină actori direcți ai sistemului energetic, nu doar consumatori pasivi.

Prin comunități de energie, energia este produsă local, consumată prioritar local și gestionată colectiv. Modelul urmărește reducerea facturilor, creșterea independenței față de piața centralizată, combaterea sărăciei energetice și accelerarea tranziției către surse regenerabile.

În acest moment, ANRE a scos în dezbatere publică proiectul de ordin privind aprobarea Procedurii de înregistrare a comunităților de energie în Registrul național al comunităților de energie.

Cine poate constitui o comunitate de energie

Legislația permite constituirea comunităților de energie de către persoane fizice, autorități publice locale și întreprinderi mici (IMM-uri), cu condiția ca acestea să se asocieze într-o entitate juridică distinctă. Comunitatea trebuie să aibă minimum cinci membri, participarea să fie deschisă și voluntară, iar controlul să rămână la nivel local.

Un element esențial este faptul că membrii trebuie să fie racordați la același operator de distribuție, ceea ce face ca aceste comunități să fie, prin definiție, structuri locale sau regionale, nu scheme speculative la scară națională.

Iată ce nu este permis în cadrul comunității: vot proporțional nelimitat cu capitalul; drept de veto permanent pentru un membru; control majoritar al unei companii mari sau al unui actor extern; mecanisme opace sau modificabile arbitrar.

Două tipuri de comunități, scop comun

În România sunt reglementate două tipuri de comunități de energie, două concepte distincte, dar complementare.

Comunitățile de energie ale cetățenilor pun accentul pe participarea cetățenilor și pe beneficiul social și economic local. Ele pot desfășura activități de producere, consum, stocare și partajare a energiei și nu sunt limitate exclusiv la surse regenerabile, deși acestea sunt prioritare.

Comunitățile de energie din surse regenerabile au un obiectiv clar legat de producerea de energie verde. Ele sunt construite în jurul unor capacități regenerabile – fotovoltaic, eolian, biomasă – și urmăresc în primul rând impactul de mediu pozitiv și autoconsumul local.

Diferența majoră dintre cele două nu este cine participă, ci accentul: social, economic și civic în primul caz, climatic și energetic în al doilea.

Cum funcționează, în practică, o comunitate de energie

O comunitate de energie funcționează ca o entitate juridică ce deține sau administrează capacități de producție, eventual stocare, și stabilește printr-un regulament intern modul de partajare a energiei și de decontare între membri. Energia produsă este alocată prioritar membrilor, iar surplusul poate fi injectat în rețea.

Un element-cheie este contorizarea inteligentă, care permite măsurarea exactă a fluxurilor de energie și face posibilă partajarea echitabilă. În esență, comunitatea devine un mic ecosistem energetic local, conectat la rețeaua națională, dar cu autonomie decizională.

Ce urmărește ANRE prin procedura propusă

ANRE susține că procedura de înregistrare și verificare a comunităților este necesară pentru a asigura funcționarea ordonată a sistemului energetic. Din perspectiva autorității, criteriile minime, solicitarea documentelor și verificările ulterioare sunt instrumente administrative care oferă transparență, previn abuzurile și permit dezvoltarea coerentă a politicilor publice în domeniu.

Registrul național al comunităților de energie este văzut ca un instrument de evidență și monitorizare, fără de care mecanismele de partajare a energiei și de tarifare nu ar putea fi construite.

De ce contestă APCE acest demers

APCE consideră însă că procedura depășește cadrul legal stabilit de OUG 59/2025 și transformă un registru administrativ într-un mecanism de control și selecție. Asociația susține că ANRE își arogă un rol de evaluator al validității comunităților, cerând documente și informații care țin de autonomia privată a entităților juridice.

Din această perspectivă, cerințele legate de regulamente interne, obiective, documentații tehnice și raportări periodice sunt văzute ca o birocratizare excesivă care riscă să descurajeze inițiativa locală și să blocheze dezvoltarea comunităților de energie.

Conflictul dintre ANRE și APCE reflectă o dilemă mai profundă: cât control este necesar pentru a proteja sistemul energetic și câtă libertate trebuie acordată comunităților pentru ca democratizarea energiei să devină realitate. Prea puțină reglementare poate genera haos; prea multă poate sufoca inițiativa.

Rezolvarea acestei tensiuni va decide dacă comunitățile de energie vor deveni un instrument real de participare și autonomie locală sau vor rămâne un concept ambițios, blocat între proceduri și dispute juridice. În joc nu este doar interpretarea unei ordonanțe, ci viitorul modului în care energia ajunge de la oameni, pentru oameni.

Comunitățile de energie, blocate încă șase luni?

Potrivit comunicatului APCE, asociația deține un document oficial prin care ANRE solicită Senatului derogări de la termenele de reglementare până după jumătatea anului 2026, invocând supraîncărcarea instituțională. Acest fapt confirmă că ANRE nu tratează Comunitățile de Energie ca pe o prioritate, deși România a fost aproape ultima țară din UE care a transpus această legislație.

În cazul ignorării obiecțiilor APCE, ordinul ANRE va fi contestat în instanță.

Scenariu de comunitate între UAT și IMM-uri

Cum ar funcționa o comunitate de energie, de la teorie la practică, cum pot colabora primăriile și IMM-urile pentru energie mai ieftină și mai sigură.

România începe timid să recupereze decalajele din tranziția energetică, iar noile reguli privind comunitățile de energie deschid o fereastră reală de oportunitate pentru autoritățile locale și mediul de afaceri. Dincolo de concepte și reglementări, aceste comunități pot funcționa concret, cu beneficii economice și sociale clare, mai ales acolo unde primăriile și IMM-urile locale aleg să colaboreze.

De ce UAT-urile și IMM-urile sunt parteneri naturali

În multe localități mici și medii, primăriile administrează clădiri cu consum energetic ridicat – școli, sedii administrative, dispensare – în timp ce IMM-urile locale au un consum constant, dar sunt expuse puternic la volatilitatea prețurilor. O comunitate de energie din surse regenerabile, constituită ca asociație sau cooperativă, permite acestor actori să devină coproprietari ai unor capacități de producție locale și să își reducă dependența de piața centralizată.

Modelul presupune ca UAT-ul și cel puțin patru IMM-uri (numărul minim de membri într-o asociație este de 5) să se asocieze într-o entitate juridică, cu control exercitat de membri și cu un scop clar: beneficii economice și de mediu pentru comunitatea locală, nu maximizarea profitului.

Cum arată infrastructura unei comunități funcționale

Un scenariu realist presupune dezvoltarea unui parc fotovoltaic comun, amplasat pe terenuri sau clădiri aparținând UAT-ului sau IMM-urilor, cu o putere instalată de câteva sute de kilowați. Energia produsă este consumată cu prioritate de clădirile publice și de firmele membre, iar eventualul surplus este injectat în rețea. În funcție de resurse, comunitatea poate integra și soluții de stocare, pentru a reduce vârfurile de consum și a crește autonomia locală.

Un element-cheie este contorizarea inteligentă: toți membrii trebuie să aibă sisteme de măsurare inteligente, condiție esențială pentru partajarea și decontarea internă a energiei.

Beneficii directe pentru bugete locale și firme

Pentru primării, comunitatea de energie înseamnă facturi mai mici, predictibilitate bugetară și un argument solid pentru accesarea fondurilor europene. Pentru IMM-uri, beneficiile sunt la fel de clare: costuri mai stabile cu energia, protecție față de fluctuațiile pieței și un avantaj competitiv într-o economie tot mai atentă la criteriile ESG. Mai important, comunitatea creează un cadru de cooperare locală care păstrează valoarea economică în teritoriu, în loc să o transfere integral către furnizori externi.

Un pas pragmatic spre reziliență energetică

Din perspectiva politicilor publice, comunitățile de energie UAT–IMM reprezintă o soluție pragmatică pentru descentralizarea sistemului energetic și creșterea rezilienței locale. Ele nu rezolvă problemele tranziției energetice, dar pot deveni un instrument eficient pentru localitățile care aleg să treacă de la statutul de consumator pasiv la cel de actor energetic activ.

Într-un context în care presiunea pe bugete și pe mediul de afaceri este tot mai mare, aceste comunități pot transforma energia dintr-un cost imprevizibil într-un activ strategic local.

Articol publicat în ediția print din 8 ianuarie 2026 în suplimentul Tribuna Financiară