Urbanismul și construcțiile între expansiune și sustenabilitate: ce lipsește din ecuația dezvoltării

Creșterea urbanistică rapidă a orașelor a venit la pachet cu provocări majore: extinderi teritoriale necontrolate, cartiere-dormitor fără infrastructură și lipsa calității construcțiilor, presiune pe infrastructura existentă insuficientă. Alexandru Găvozdea, arhitect OAR Filiala Sibiu-Vâlcea și directorul biroului de arhitectură A. PLAN, subliniază că aceste probleme nu mai pot fi amânate și cere un dialog real între toți actorii din piață – de la administrație și constructori până la dezvoltatori și arhitecți. Principiul 80% – 20% aplicat în sectorul imobiliar și explicat de Găvozdea arată că: „circa 80% din costuri pe durata vieții unei clădiri sunt legate de funcționarea ei, față de doar 20% pentru realizarea construcției”.

Extinderea orașelor: un model scump și nesustenabil

Discuțiile interminabile și fără rezultate concrete privind dezvoltarea zonelor urbane, care și-au ieșit din matca istorică – au „inundat” inclusiv unitățile administrativ-teritoriale din proximitate – redesenând granițele dintre localități, nu au luat forma unei strategii coerente, aplicabile, relativ uniforme și scalabile.

Conturarea unei strategii de dezvoltare urbană acceptată de marea majoritate a corpului profesional de specialitate din administrație, urbanism, construcții și urbanism rămâne o dorință nutrită doar de unii actori din piață. Pentru alții, direcțiile confuze și lipsite de unitate, înseamnă mai puțină bătaie de cap, îngroșând numărul cartierelor livrate după principiul cantitate.

Alexandru Găvozdea, arhitect în cadrul Filialei Sibiu-Vâlcea a Ordinului Arhitecților din România (OAR), totodată directorul A.Plan, a răspuns invitației Tribuna de a surprinde temele majore care provoacă discuția privind dezvoltarea urbanistică.

„Din nefericire, creșterea s-a produs cu trei mari eșecuri, toate trei aceste «obiceiuri» trebuie încetate și efectele lor remediate.

În primul rând, am extins teritoriul cu noi cartiere, fie în continuarea orașului, fie pe terenul comunelor/orașelor învecinate, care au oferit condiții mai facile de extindere – astfel am extins nepermis de mult aria de deservire cu rețele edilitare, transport public și servicii publice (siguranță, sănătate, salubritate, situații de urgență etc.), rezultatul fiind fie lipsa, fie calitatea scăzută, fie costuri enorme pentru aceste servicii.

În al doilea rând, am permis dezvoltarea fără servicii-suport a locuirii – cartiere întregi, cât un sfert de oraș sau mai mari, fără grădinițe, școli, magazine de proximitate (alimentare și ne-alimentare), parcuri, spații publice și centre comunitare – ceea ce face ca locuitorii cartierelor-dormitor să fie dependenți de automobil pentru orice activitate urbană.

Nu în ultimul rând, am ratat să livrăm un mediu construit de calitate. Pe lângă chestiunile administrativ-urbanistice de mai sus, am proiectat, construit, recepționat, livrat și vândut imobile deficitare, fără amenajări adecvate – «cantitate, nu calitate» este un efect al lipsei de responsabilitate profesională a prea multor proiectanți și constructori, al lipsei controlului exercitat de autorități conform legii, al creditelor ieftine, dar numai pentru «Prima casă», care a plafonat la niveluri sub-standard bugetele de cumpărare, favorizând locuințele ieftine și proaste”.

Această realitate se reflectă astăzi în cartiere fără transport public, cu servicii medicale sau școlare insuficiente și cu costuri uriașe pentru administrațiile locale, costuri suportate de toți cotizanții la bugetele locale.

Pe o piață imobiliară unde cererea și intensitatea concurențială sunt ridicate, dar bugetele cumpărătorilor limitate, calitatea a devenit variabila sacrificată.

Pentru arhitecți, urbaniști și ingineri, presiunea este dublă: să păstreze standarde ridicate și, în același timp, să găsească echilibrul între ambițiile proiectelor și resursele reale ale pieței.

Acest tip de dezvoltare creează un cerc vicios: mai mult trafic, infrastructură suprasolicitată, poluare ridicată și un nivel scăzut al calității vieții. Cam asta ar fi descrierea cartierelor-dormitor.

Orașul de 15 minute: o soluție veche pentru probleme actuale

Conceptul readuce în prim-plan proximitatea și mixul de funcțiuni urbane ca elemente de bază pentru un trai de calitate.

Dependența de automobilul personal sau de serviciile de ride sau carsharing oferă o perspectivă asupra unei realități urbanistice conturată de principii care nu pun neapărat în centru confortul populației și creșterea calității vieții.

Orașul de 15 minute facilitează satisfacerea tuturor nevoilor locuitorilor (sociale, culturale, de zi de zi) într-un areal urban conceput să deservească în principal omul.

„Noile direcții nu sunt chiar atât de noi: orașul de 15 minute este o denumire nouă la o soluție aplicată de două secole (…). Fie că vorbim de 10, 15, 30 de minute sau alt număr adaptat locului la care privim, este vorba despre a asigura cât mai bine servicii-suport pentru locuire într-o rază de spațiu exprimată în timpul necesar pentru a ajunge la magazin, școală, locuri de joacă, locuri de muncă, servicii medicale sau întreținere corporală, parcuri și localuri de alimentație publică. Locuri în care să putem ajunge pietonal sau cu bicicleta sau cu căruciorul, în siguranță. Fie ca vârstnici, adulți activi sau copii și persoane cu dizabilități locomotorii – abia când toți membrii comunității sunt luați în seamă, soluțiile duc cu adevărat la creșterea calității vieții în oraș. Și nu, nu există niciun fel de îngrădire, împrejmuire, control acces sau alte bazaconii în acest concept. Dimpotrivă, segregarea este redusă pe toate planurile pentru că toată lumea este considerată importantă”, explică Alexandru Găvozdea, director A. Plan.

Investițiile publice: între ambiție și formalism

Deși discursul public abundă în termeni precum „green”, „smart” sau „durabil”, transformați din proiect în realitate, aceștia sunt lipsiți de conținut. În practică, proiectele sunt adesea departe de aceste standarde.

„În investițiile publice se regăsesc inevitabil termenii și chiar cerințele privind calitatea mediului construit, calitatea vieții, impactul redus asupra mediului (natural), uneori chiar pentru orașe inteligente și neutre climatic și rarissim se apelează și la concursuri de soluții ca procedură de achiziție – din păcate, uneori cu aplicare eronată a metodologiei consacrate, compromițând un instrument bun.

De cele mai multe ori, însă, existența unor afirmații sau cuvinte-cheie nu este însoțită de soluții pe măsură. Investițiile publice suferă de mult mai mult formalism și de o mult mai proastă raportare la calitatea reală, livrată, a construcțiilor. Ori asta e semnificativ mai grav dacă ne gândim că se realizează din bani publici, deci grija pentru calitate, durabilitate și impact ar trebui să fie superioare, nicidecum inferioare investițiilor private echivalente”, arată arhitectul.

Tranziția digitală: mai mult decât dosarul cu șină scanat

Un sistem urban coerent nu se creează din instinct, oricât de antrenat și de experimentat ar fi, ci cu date precise, structurate și interpretate inteligent.

Suprapunerile digitale de multiple hărți, cu informații actualizate, ușor accesibile și interpretabile – de la trama stradală, spații verzi, rețelele edilitare, utilitățile din teren, tipurile de teren la amplasamentele clădirilor – arată o imagine complexă a mediului urban și ar trebui să conducă la decizii și investiții urbanistice mai bune, la un management de resurse și politici publice eficiente.

„Dacă pentru clădiri, realizarea unui «geamăn digital», a unei machete virtuale care să conțină cât mai mulți dintre parametrii fiecărui element al clădirii, a impus un nou mod de lucru, mai avansat, mai complex și mai responsabil, acest lucru a condus și la eficientizarea ofertării, construirii și mai ales a mentenanței pe perioada de viață a construcției. Când realizăm că cca. 80% din costuri pe durata vieții unei clădiri sunt legate de funcționarea ei, față de doar 20% pentru realizarea construcției, înțelegem de ce concentrarea pe perioada de funcționare este foarte relevantă.

Instrumentele de tip GIS și gestionare a datelor urbane (big data) aduc informații importante pentru administrarea orașelor dar și pentru planificarea urbanistică. Informațiile derivate din cunoașterea precisă a cantităților enorme de date informează și fundamentează decizii corecte, aduc transparență și conving partenerii de dialog despre legitimitatea unei decizii. Informarea transparentă a actorilor, dar și a publicului, este cel mai bun lucru adus de tranziția digitală în sprijinul creșterii calității vieții în orașe”, susține Alexandru Găvozdea, care mai arată că „tranziția digitală nu înseamnă doar transpunerea unui flux de documente sau a unei proceduri de la dosar cu șină la fișier electronic, trimis pe e-mail”.

Implementând GIS (Geographic Information Systems) și interpretând datele colectate, administrațiile publice dețin instrumente-cheie care transparentizează și fundamentează luarea unor decizii strategice.

Digitalizarea și simplificarea procedurilor nu echivalează cu eliminarea filtrelor, ci, mai degrabă, cu eficientizarea proceselor administrative, astfel încât timpii necesari pentru eliberarea unor documente, avize, aprobări să fie scurtați.

„Există unele exemple notabile de tranziție digitală și simplificare a procedurilor făcând uz de noile instrumente și capabilități – de exemplu, platforma de ghișeu unic a Consiliului Județean Cluj, plus alte câteva inițiative județene sau locale care au început în aceeași direcție.

Trebuie să fim conștienți că simplificare și debirocratizare nu înseamnă eliminarea filtrelor și a pragurilor de calitate, ci ușurarea parcurgerii lor, în acord cu instrumentele disponibile azi. Documentarea, avizarea și arhivarea proiectelor pe baza cărora se dezvoltă mediul de viață al oamenilor trebuie să fie asigurată în continuare, fiind o funcție fundamentală a statului în contractul social.

Trebuie, totodată, să evoluăm prin toate mijloacele existente, în rând cu creșterea complexității, cerințelor de performanță și răspundere profesională a tuturor actorilor în fața oamenilor pentru care lucrăm”, subliniază Găvozdea.

Dezbaterea care nu mai suferă amânare – Conferința PSC Sibiu

Pe alocuri, dialogul cu autoritățile echivalează cu o colaborare mimată. Această ruptură între autorități și specialiști menține o piață imobiliară vulnerabilă la decizii arbitrare. Din acest motiv, se impune un dialog real, constructiv. Iar Patronatul Societăților din Construcții (PSC) Filiala Sibiu reunește la masa dezbaterilor actorii principali responsabili de evoluția urbanistică a Regiunii Centru: constructori, arhitecți, urbaniști, reprezentanți ai mediului administrativ public local și central.

„Dezbaterea care nu mai suferă amânare trebuie să includă sau chiar să înceapă cu o privire onestă în oglinda arătată mai sus. Pentru că deși niciodată nu am contribuit la aceste practici, dimpotrivă, le-am criticat public și chiar luptat împotriva lor (asumându-mi toate repercusiunile), sunt parte din această comunitate și dator să contribui la o mai bună calitate a vieții – pentru că acesta este rostul acestui sector, îmbunătățirea calității vieții tuturor.

Există o lipsă de obișnuință a autorităților publice locale și centrale de a integra realmente expertiza specialiștilor în legiferare și reglementare, în realizarea de politici publice sau programe și proiecte de implementare. Deși există multe forme prin care se mimează această colaborare, decizia se ia politico-economic și renunță de cele mai multe ori la instrumentele, concluziile și soluțiile cele mai bune, oferite de corpul profesional relevant”, arată Alexandru Găvozdea.

Conferința regională PSC de la Sibiu, 26 septembrie, deschide această dezbatere sub tema „Dezvoltare în vremuri de schimbare”, un cadru menit să aducă împreună soluții și perspective pentru viitorul construcțiilor.

Inițierea și susținerea unui dialog real în construcții și urbanism sunt esențiale în accepțiunea arhitectului Găvozdea pentru a construi poliutici coerente și sustenabile: „Este vital ca toți actorii să ajungă la aceeași masă a dialogului, să se creeze obișnuința conversației reale și să se construiască încrederea reciprocă și asta pentru că unele aspecte par antagonice, cel puțin divergente.

Prin dialog recurent, prin cunoașterea aprofundată a aspectelor critice pentru fiecare partener, putem configura demersuri, proceduri, reguli și politici care să deservească cu mai mult succes scopul final al activității sectorului – crearea uni cadru construit pentru o calitate a vieții cât mai bună a tuturor.”

Conferința regională PSC, mai mult decât networking

„Mă aștept să ofere platforma de întâlnire pentru actori relevanți din toate zonele sectorului construcții-imobiliare-urbanism-administrație. E nevoie să faciliteze aceste dialoguri și să adauge la construcția încrederii între participanți și între participanți și public.

E nevoie să aducă subiectele dificile în discuție și să contureze cadrul corect de discuție: rezultatul activității sectorului, indiferent dacă clientul e public sau privat, este un rezultat de interes public. Deci toate acțiunile trebuie privite în această cheie, a prevalenței interesului public, al efectelor generale ale construcțiilor și construirii asupra tuturor.

Și, evident, privind și cu ochelarii antreprenoriali, o producție de calitate, durabilă și responsabilă, trebuie să fie evaluată la prețuri corecte. Ceea ce, în opinia mea, pune mai multă responsabilitate pe arhitecți, urbaniști, ingineri și consultanți pentru a echilibra ambițiile proiectelor cu resursele disponibile și cerințele de calitate bună a vieții pentru toți cu nevoia de sustenabilitate ecologică, de dragul copiilor noștri.”

Urbanismul și piața imobiliară din România se află la o răscruce: continuarea modelului cantitativ, nesustenabil, sau adoptarea unor soluții testate și validate la nivel internațional, precum „orașul de 15 minute”, digitalizarea proceselor și colaborarea reală între toți actorii implicați.

Mesajul lui Alexandru Găvozdea este clar: fără responsabilitate profesională, dialog autentic și investiții orientate spre calitate, orașele românești riscă să rămână blocate în cicluri de dezvoltare precare, cu costuri pe termen lung pentru comunități.

📰 Cititorii suplimentului Tribuna Financiară au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰