Pensiile între mituri și realitate. Cum își pot construi românii activi de azi stabilitatea financiară pentru o bătrânețe fără griji

Dezbaterea despre pensiile private și sustenabilitatea sistemului public a luat amploare în România, pe fondul temerilor privind „naționalizarea” fondurilor sau pierderea banilor acumulați în Pilonul II. Într-un context tensionat, în care populația activă scade, iar numărul pensionarilor crește, explicațiile clare devin esențiale. Tribuna Financiară a extras punctele de vedere ale unor specialiști precum Adrian Stanciu, Partener, Decan Asociat și Lector Asociat Senior la Bucharest International School of Management (BISM) și Iancu Guda, autor și expert analize pentru mediul de afaceri si finante personale. Aceștia atrag atenția că discuția publică este plină de confuzii și mituri. Realitatea, spun aceștia, este că Pilonul I și Pilonul II sunt complementare, dar funcționează pe logici diferite.

Pilonul I: un sistem construit pe solidaritate între generații

„Sistemul public de pensii din Europa, și implicit din România, este construit pe principiul pay-as-you-go (PAYGO)”, explică Adrian Stanciu. „Asta înseamnă că banii pe care îi plătim noi azi nu se duc într-un cont personal, ci sunt folosiți pentru a acoperi pensiile celor care sunt deja retrași din activitate.”

În prezent, contribuția obligatorie la sistemul de pensii este de 25% din venitul brut (CAS). Acești bani nu se acumulează, ci alimentează direct bugetul din care se plătesc pensiile curente.

Contribuțiile de-a lungul vieții nu se păstrează undeva într-un cont. Ele au dispărut de mult, dar îți dau dreptul să beneficiezi la rândul tău de o pensie. E o chestiune de echitate, nu de acumulare, explică Stanciu.

Acest mecanism a funcționat eficient în perioada postbelică, când populația era numeroasă, iar speranța de viață scăzută. Problema este că acum demografia joacă împotriva sistemului. Avem o scădere abruptă a populației și o creștere accelerată a speranței de viață. Din acest motiv, sistemul public este în colaps și nu mai poate fi sustenabil

Pilonul II: o soluție bazată pe acumulare

Proiectul de lege prevede că, la pensionare, poate fi retras imediat 25% din suma acumulată, restul urmând să fie distribuit pe parcursul a 10 ani. Mai nou, guvernul Bolojan ar face o concesie prin creșterea valorii primei tranșe la 30% din valoarea totală, urmând ca restul sumei să fie retrasă lună de lună timp de 8 ani.

În fața crizei demografice, multe state europene au introdus un al doilea pilon al pensiilor. România a urmat acest model în 2008, obligând o parte din contribuabili să redirecționeze o parte din CAS către fonduri private de pensii.

„Pilonul II este tot o pensie publică, dar administrată privat și bazată pe acumulare. Cu alte cuvinte, banii pe care îi plătim se adună într-un fond, sunt investiți și produc un randament cu risc scăzut. Scopul este ca, la momentul pensionării, să existe o sursă suplimentară de venit, independentă de presiunile demografice”, subliniază lectorul de la BISM.

Astfel, din cei 25% CAS, un procent (aproximativ 3,75% în prezent) merge către Pilonul II, pentru cei eligibili, iar restul către Pilonul I.

Cum se plătesc banii din Pilonul II

O întrebare frecventă în spațiul public este dacă banii din Pilonul II pot fi retrași integral la pensionare. Răspunsul este clar: nu. „Nicio țară europeană nu plătește toată suma la pensionare, pentru că asta contrazice scopul sistemului”, afirmă Stanciu.

În schimb, există trei modalități de plată:

1. Anuitatea – cea mai răspândită variantă în Europa. Fondurile acumulate sunt folosite pentru a cumpăra o rentă viageră de la o companie de asigurări. „Asta înseamnă o pensie garantată pe viață. Practic, elimini riscul de a rămâne fără bani la bătrânețe. Eu, personal, aș cumpăra o anuitate chiar acum dacă ar exista pe piața românească”, spune Stanciu.
2. Retragerile programate – pensionarul poate retrage sume etapizate, calculate pe baza speranței medii de viață. „Problema e că dacă trăiești mai mult decât banii, ghinion”, adaugă acesta.
3. Sistemul hibrid – o combinație între cele două: până la 25% din sumă poate fi retrasă imediat (neimpozitată), restul urmând să fie convertit în anuitate sau plătit în tranșe.

Taxarea se face la ieșire, nu la intrare. Un alt subiect sensibil este cel al taxării. „CAS-ul este scutit de impozit la intrare. Taxarea se aplică la ieșire, când banii devin venituri de pensie. Logica este foarte solidă: impozitul care ar fi plătit acum rămâne în fond și produce randament, deci la pensionare vei avea mai mult”, explică Stanciu.

Mituri demontate

Adrian Stanciu atrage atenția că multe dintre temerile vehiculate public nu au fundament real.

Fondurile nu sunt naționalizate. Legea nu prevede nicio naționalizare. Banii sunt ai noștri, dar cu restricții privind modul de retragere.

Pilonul II nu este un „bonus”, ci parte integrantă din CAS. Banii din Pilonul II sunt ai noștri în aceeași măsură ca cei din Pilonul I și provin din aceeași sursă – CAS.

Speranța de viață reală la pensionare este mai mare decât credem, arată Stanciu: „Se vehiculează ideea că speranța de viață este de 75 de ani, deci mai trăiești 10 ani după pensie. Acea cifră este speranța de viață la naștere. La 65 de ani, vârsta de pensionare, speranța de viață este de 82.”

În timp ce România se află încă într-un stadiu incipient al dezvoltării Pilonului II, alte țări europene au deja sisteme consolidate, unde anuitatea este standard și unde piața de asigurări este suficient de dezvoltată pentru a oferi soluții flexibile.

Iancu Guda, autor și expert în analize de business și finanțe personale, întărește ideea că scopul pensiilor private este să garanteze o bătrânețe mai liniștită. „Scopul sistemului privat de pensie este să ofere stabilitate financiară la bătrânețe, nu să primești o sumă mare de bani la 65 ani, pe care, realist, majoritatea o va cheltui imediat sau va ține banii în depozite, pentru că românii nu știu cum să investească, acesta este adevărul dureros. Ambele variante sunt tragice”, explică Guda.

Contextul este dramatic: pensia publică de la Pilonul I reprezintă în prezent 45% din salariul mediu, iar în următoarele două decenii va scădea la 25%. „Imaginați-vă ce înseamnă o pensie de 1.300 de lei în banii de azi. Faci foamea. De aceea este vital să avem un sistem privat de pensii care să completeze veniturile de la stat pe o perioadă mai lungă de timp”, mai arată Iancu Guda.

„Sunt banii mei privați și fac ce vreau cu ei?”

Această afirmație este doar parțial adevărată. Da, banii din Pilonul II aparțin contributorului, dar ei sunt destinați strict pensiei. „Trebuie să înțelegem că aproximativ 40% din cele 155 miliarde lei acumulate până acum provin din facilități fiscale. Statul a renunțat la taxe pentru ca tu să ai o bătrânețe decentă. Deci nu sunt doar banii tăi acolo, ci și un aport consistent al statului”, subliniază Guda.

În plus, spre deosebire de Pilonul I, unde nu există transparență, Pilonul II oferă control total: fiecare contributor primește anual situația contului și își poate schimba administratorul.

Sumele acumulate nu reprezintă o avere

După 18 ani de existență, Pilonul II a strâns în medie aproximativ 3.500 euro per contributor. La pensionare, suma estimată este de 5.000–6.000 euro.

„Realist, nu vorbim de o avere. Sunt bani insuficienți pentru a-ți rezolva toate nevoile la bătrânețe. Tocmai de aceea trebuie să rămână investiți, pentru a produce randament în continuare. Dacă retragi gradual, banii se pot dubla la fiecare 10 ani. Întrebarea e: câți români știu să își dubleze singuri economiile la 65 de ani? Aproape zero”, avertizează Guda.

Riscul de a retrage toți banii odată

Un alt mit este că „dacă iau toți banii, nu fac nimănui niciun rău”. Guda contrazice ferm această idee. „În primul rând, îți faci ție rău. Dacă scoți toți banii, pierzi instant 10% CASS pentru ce depășește 3.000 lei pe lună și încă 10% impozit pe venit. În total, pierzi minim 15% din toată suma adunată în 35 de ani. În plus, renunți la randamentele viitoare. Practic pierzi dublu.”

Dacă mulți pensionari scot simultan toate fondurile, administratorii trebuie să vândă masiv obligațiuni. Asta scade prețul instrumentelor financiare și lovește exact în cei care rămân în sistem. Cei încă parte din sistem vor încasa mai puțin pentru că alții s-au grăbit să facă exit înaintea acestora.

Articol publicat în ediția print din 21 august 2025 în suplimentul Tribuna Financiară