Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Sibiul are şi el mini-litoralul său, în afară de „standardul” Ocna Sibiului, care este altceva şi care mai ales nu se află în Sibiu. Este zona de la Lacul lui Binder, amenajată de Primărie în ultimii ani ca o mică plajă cu toate facilităţile de distracţii acvatice pentru copii şi adulţi. Şi despre care am tot scris.
Indiferent de părerile pro sau contra, sau de faptul că astfel s-a desfiinţat un spaţiu cât de cât verde al cartierului, facilitatea aceasta are succes pe plan local şi este relativ frecventată în anumite zile sau în weekenduri. Asta mai ales că alt loc de genul acesta nu avem.
Numai că e o problemă aici. Una semnalată de destui cititori. Cum că zona unde e „Complexul “Lacul Binder”” cum i se spune oficial, în afară de distracţiile de interior care amintesc cumva de zonele private de pe litoral, nu oferă nimic altceva. Ideea transmisă este că „nu ai ce face”, că locul ar putea fi altfel, dar nu e. Că aşa nu atragi aici turişti. Că se ajunge greu. În principiu, aceste lucruri sunt ştiute de orice sibian care se respectă, dar am zis că cel mai bine e să verifici acolo, în teren, cum stă treaba. Ca un turist care tatonează un loc să vadă dacă merită sau nu. Ceea ce am şi făcut.
Cum ajungi acolo, sau un loc cam departe de orice
Pentru ca un loc să aibă priză şi succes la public, chiar la cel ne-sibian (că de aia ne tot lăudăm cu atracţiile turistice ale Sibiului), trebuie să fie uşor de… accesat. Complexul de la Lacul lui Binder este în cartierul Ţiglari. Cartierul „Ţiglari” era mult timp perceput – pe drept cuvânt – ca ceva străin de oraş, deşi parte din Sibiu. La fel ca Turnişorul sau (mai ales) Guşteriţa. Adică interesa doar pe cei care locuiau acolo. OK, oraşul s-a dezvoltat, s-a extins, au apărut cartiere noi. Dar Ţiglariul este tot acolo unde e, nu s-a mutat mai spre centru. Să zicem că tu eşti un turist „clasic”, cazat undeva în zona centrală sau prin preajma ei şi afli că Sibiul, pe lângă că e burg şi are cea mai frumoasă stradă din Sibiu, terase cu ceafă la grătar şi bere, Podul Minciunilor şi bâncile din Huet, are şi un mini-litoral. Şi vrei şi tu să ajungi acolo. Şi nu ţii neapărat să iei un neo-taxi din acela chemat prin aplicaţie sau alt fel de taxi. Care e soluţia alternativă optimă?
Păi, în afară de să mergi pe jos până acolo – ceea ce, la modul „drumeţie” nici nue aşa de greu dar ţi-e peste mână, sau să iei trenul de la Gara Mare la Gara Mică şi de acolo să mergi tot pe jos, poţi lua autobuzul. Aceasta în cazul în care nu te grăbeşti. Pentru că locul acela – perlă estivală nu e deservit decât de două autobuze: 16 şi 18. Unul din Valea Aurie, altul de la gară. Iar dacă nu locuieşti în gară ori în Valea Aurie, va trebui să iei un alt autobuz care să te ducă într-o staţie intermediară, de unde să iei apoi autobuzul care trebuie,a dică tot 16-le sau 18-le. Asta cam mănâncă timp, iar în weekend, pentru că e alt program de circulaţie, mănâncă mult mai mult timp. Dar eu am încercat aşa şi a mers.
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Am luat o cursă „comună”, de succes şi cu frecvenţă orară mare: autobuzul 1. Cu acesta poţi merge, din centru (să zicem că e mai comod pentru toţi) până în Terezian. Ideea e să cobori la Independenţa, apoi treci podul Maria admirându-l ce praf e, apoi pe Gladiolelor, puţin pe Lungă şi de acolo, tot pe Ţiglarilor, până ajungi la destinaţie, că e în linie dreaptă. Nu e mult de mers pe jos: cam 1,6 km calculaţi pe Maps. În total, ca timp, 25 de minute cu soarele în cap sau nu.
Ar mai fi varianta să iei ceva ca să ajungi în gară şi să iei 18-le, dar traseul e cam lung şi nu ştiu dacă aveţi nervi pentru el. Iar în Valea Aurie ai Zoo, lacul şi pădurea la câţiva paşi, nu cred că te interesează să te bălăceşti neapărat la Lacul lui Binder doar ca să te dai cu 16-le.
Deci, avem legături cu centrul turistic şi de watersports din Ţiglari? Nu prea. Nici noi, nici turiştii.
O atmosferă caldă dar cât se poate de ne-estivală
Ajuns acolo, te întâmpină, într-adevăr, o atmosferă cumva estivală. Mai exact, de litoral la început de sezon (deşi e iulie). Parcarea este pustie, chiar dacă ar merita să vii aici să intri şi să „te bălăceşti”, cum se spune acum. Pustietatea parcării arată că puţini (spre deloc?) ne-sibieni frecventează locul.
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
În interior, lume puţină spre suficientă, dar să nu uităm că e şi în cursul săptămânii (era miercuri), şi înainte de amiază. Când am scris „litoral la început de sezon”, m-am referit mai ales la atmosfera de şantier în lucru de acolo, care îţi spune că aici treaba e neterminată şi că să vii ceva mai încolo. De exemplu, în incintă, se bocănea de zor la un spaţiu – bănuiesc – comercial, pe un fond de manele iar limbajul lucrătorilor şi volumul sonor al acestuia nu erau dintre cele care să-ţi arate că aici eşti în capitala culturală europeană. Nu reproduc expresiile aici, că iar mi-aud de la sensibili că folosesc limbaj porcos în texte, deşi acolo îl auzeau destui copii. Oricum, am un audio video aşa ca amintire şi justificare.
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Oferte de distracţie aici, în afară de lac? Nimic
Dacă vrei ca un loc estival să fie cât mai cu priză la cetăţean, e bine să ai în jurul lui cât mai multe chestii estivale unde să-şi arunce şi banii şi să se simtă bine. Şi nu mă refer aici la „în incinta” ci mai ales la proximitatea ei. Aşa te poţi lăuda că ai un mini-litoral la o simplă aruncătură de maşină sau autobuz.
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Ei bine, nu este cazul aici la Lacul lui Binder. Aici avem doar un cartier cu un ştrand îngrădit şi doar atât. Nimic din ceva care să-ţi dea impresia aceea de loc de vacanţă, fără griji, relaxant şi cu distracţie la cote înalte. Adică e locul în care vii, stai la soare cât stai, laşi pe copii să facă chestii cât le e programul, apoi la revedere-drum bun, acasă sau în altă parte, că aici nu ai ce face mai mult.
Nu sunt, de exemplu, bănci în zonă, cu excepţia celor de la scările blocurilor, care nu sunt pentru tine, ci pentru locatari. Erau, da înainte de amenajarea lacului. Deci dacă îţi vine să stai, stai în picioare, cu capu-n soare. Sau ca tanti aceea care s-a aşezat pe bordură, sub un copăcel care dă impresia de umbră dar e în eroare pe tema asta.
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Având în vedere că moda ronţăielilor, a băutului „to go” şi a cumpăratului de orice cu orice preţ e la cote înalte, te aşteptai aici să fie ceva chioşcuri de profil cu de toate, patiserii, covrigării, jucării, suveniruri, cu sau fără tradiţionalii kurtos-colaci. Ai în Hipodrom aşa ceva şi nu e niciun ştrand acolo. Aici ai nimic.
Nu e un fast food sau alt loc de unde să iei ceva, de la cafea la răcoritoare sau bere. Bun, probabil că este sau va fi ceva facilitate de acest gen în incinta ştrandului, dar acum noi ne referim la partea de dincolo de el. Nu ai o terasă estivală, cu meniu, mici-grătare pizze bere, umbreluţe. Dar ce ai? Ce se vede, cum spuneau vânzătorii în anii ’80. Atmosfera de distracţie-vacanţă lipseşte complet în afara locului specific.
Dar de fapt ce avem acolo?
Am intrat iar în pielea amatorului de recreere helio-acvaitcă şi am zis că am ieşit de la „Lacul Binder”, mi-e foame şi sete şi am chef să stau undeva relaxat, la umbră, cu mâncarea şi berea „răcoritoare” sub nas, alături de prieteni. Ei bine, nu am găsit nimic în zonă. Nici restaurant nici terasă. Iar fostul restaurant „La Lac” ţi-e de folos doar să vezi cum arată un spaţiu abandonat de peste 10 ani (cred că sunt zece ani, nu?) care îţi dă impresia că locul a fost părăsit în fugă din cauza unui dezastru iminent. Iar grafittiul acela făcut la un SISAF nu rezolvă cu nimic aspectul de loc lăsat de izbelişte.
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Dar, ai câteva magazine alimentare, din acelea obişnuite de cartier. Pe Ţiglarilor, o TransAgape (pe Ţiglarilor) şi un alt magazin alimentar „Casa Curtean” sunt mai aproape de „Punctul Zero” al nostru, Dincolo de blocuri, o Simpa la vechiul complex şi Profi-ul din fosta centrală termică. Dacă vreau cafea, mă pot aproviziona de la un automat. Dacă vreau ceva haine de purtat, e un second. Aici ai chiar câteva bănci şi un loc de joacă, destul de în soare, unde o ceată de porumbei stă relax la umbră.
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Magazinul numit nostalgic Aprozar e de închiriat, casa de pariuri de lângă nu dă nici ea semne de viaţă dar nu-i bai, e oricum alta peste drum Mai adăugăm aici o farmacie, un magazin tip „Gospodarul”, un cuib de berze şi un porumbel care trece strada pe zebră, Mai poţi vizita biserica, admira ce a mai rămas (deşi „tunat”) din fosta fabrică de cărămidă a lui Binder, o dubiţă TV albastră într-o curte şi o grădină faină devenită maidan şi tocmai prin asta frumoase în pustietatea vegetală de acolo. Poţi să mai stai în picioare, la umbră, printre blocuri, că e umbră şi răcoare, că acolo nu s-a „reabilitat” spaţiul verde cu drujba ca în Ştrand, Terezian sau Hipodrom. Dacă eşti fiert pe artă poţi să admiri graffiti-ul acela cu bătrâna în adidasbascheţi pe fond negru şi să te întrebi ce e aia.
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Şi cam atât. Asta e. Cartierul mărginaş e cartier mărginaş., chiar cu facilităţi de loisir atractive în el şi cu camere de închiriat în regim hotelier. Iar dacă toate îţi sugerează să nu mai stai pe aici, te decizi că aşa e, şi pleci.
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Drum întors? La fel, ori aştepţi 16-le sau 18-le să te ducă unde te-or duce, sau mergi pe jos până în Terezian pe Lungă, unde ai o staţie de unde poţi lua un 1. Drumul te face cam 15-20 de minute. Pleci gândindu-te cât de frumos ar fi fost dacă s-ar fi încercat ceva acolo să atragă ceva mai multă lume. Aşa, vorba cititorilor, nu prea ai ce face dincoace de gardul complexului de acva-distracţii de la Lacul lui Binder. Decât să vii şi să pleci.
Ștefania VESA
Ovidiu BOICA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Dumitru CHISELIȚĂ
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Vlad IGNAT
Un articol scris la fel ca toate celelalte, in clasicul stil de vesnic nemultumit si oparit al autorului. Nu se mentioneaza ca sunt suficiente banci in zona de promenada din jurul lacului sau la pontoane, nu spune nimic de facilitatile de sporturi acvatice sau caiace si nici de localul de pe marginea lacului, din incinta complexului. Dar nostalgia tipica l-a facut sa vada imprejurimile din cartier. Probabil ca mai mult interesul a fost pentru cartierul Tiglari decat pentru Binder.