Florin Bustan, sibianul care a transformat pasiunea pentru ciuperci într-o expoziție unică: „Le știu după miros, de când eram copil”

Florin Bustan și-a descoperit pasiunea pentru ciuperci de când era copil, în pădurile unde mergea cu tatăl său. Nu avea cărți, nici internet, știa ce învățase de la părinți. A crescut identificând ciupercile după miros, formă și textură. Astăzi, spune cu mândrie că pe unele le-ar putea recunoaște cu ochii închiși.

„Tata mă lua cu el la ciuperci. La început a fost un hobby, dar în timp am învățat tot mai multe și am simțit că trebuie să duc mai departe această pasiune. Este o moștenire de familie, din generație în generație”, povestește Florin.

Prima expoziție a avut loc la Cisnădie, orașul său natal. Acum, la Sibiu a organizat o a doua ediție cu aproximativ 200 de specii de ciuperci, unele comestibile, altele medicinale, rare sau toxice. Publicul este fascinat de diversitatea formelor, culorilor și de poveștile care le însoțesc pe fiecare. Printre cele mai interesante exemplare se află ciuperca iască, folosită în trecut la afumarea albinelor.

Ciuperci cât o tigaie și ciuperci care mănâncă alte ciuperci

Una dintre cele mai apreciate este Macrolepiota procera, cunoscută în denumirea populară ca  „ciuperca șnițel” sau „piciorul căprioarei”. Are pălăria atât de mare, încât uneori depășește dimensiunea unei tigăi. Este ușor de recunoscut datorită inelului mobil de pe picior și a mirosului său specific.

Tot în cadrul expoziției poate fi admirată și Amanita caesarea, cunoscută sub numele de Crăița. Este considerată ciuperca lui Cezar și este deosebit de gustoasă atunci când este prăjită în unt. Are pălărie portocalie, picior galben și se dezvoltă dintr-un ou, aspect care o face ușor de confundat cu faimoasa ciupercă roșie cu buline din desenele animate, o specie toxică.

Hribul țigănesc atrage atenția pentru că, atunci când este tăiat, se colorează în albastru. Această oxidare nu este semn de toxicitate, dar ciuperca este comestibilă doar după gătire. În stare crudă, poate fi periculoasă. Ea trebuie gătită în abur pentru a elimina toxinele.

O altă curiozitate o reprezintă ciupercile care se hrănesc cu alte ciuperci. Extrem de rare, o ciupercă parazită atacă gazda și dezvoltă propriile pălării, folosind piciorul acesteia ca suport.

Florin Bustan a organizat ieșiri cu elevii, pentru a-i ajuta să cunoască ciupercile direct din habitatul lor. Crede că lumea fungilor este magică, dar puțin studiată și adesea neînțeleasă.

„Sunt ciuperci care seamănă la gust cu carnea de pui, altele cu peștele. Unele conțin vitamina C. Este o lume incredibil de complexă, care merită descoperită. La identificare, mirosul este esențial. Odată ce îl înveți, nu-l mai uiți”, spune acesta.

Ciuperca lui preferată este Piciorul căprioarei, o specie pe care o asociază cu amintiri din copilărie.

„Sibienii sunt curioși și pasionați”

Pentru că visul de a organiza expoziții i s-a împlinit, Florin își dorește să creeze un Muzeu al Ciupercilor la Sibiu, în care oamenii de toate vârstele pot afla informații utile.

„Avem ciuperci tot timpul anului, chiar și iarna, dar toamna este sezonul de vârf. Sibienii sunt curioși și pasionați de ciuperci, iar biodiversitatea zonei este una remarcabilă față de alte țări”, concluzionează bărbatul.

În cadrul expoziției, Florin Bustan a fost sprijinit de Roxana Pop și Mihaela Popa, doi moderatori pasionați, care au oferit informații suplimentare vizitatorilor.

Foto: Maria-Antonia OANA