Întâlnire cu o ființă paranormală, la Bâlea Lac! ”Parca plutea ca un om pe apă, când pe un picior, când pe celălalt”. Cazul, studiat de cei mai renumiți ufologi din România

Spre sfârșitul anilor 80, în vecinătatea cabanei Bâlea Lac a avut loc una dintre cele mai terifiante întâlniri cu o presupusă entitate extraterestră de pe teritoriul țării noastre. Mai mulți militari în termen ar fi interacționat cu o ființă necunoscută. Despre această întâlnire de gradul III s-au scris nenumărate articole în presa de specialitate și nu numai, inclusiv Wikipedia amintind incidentul în pagina rezervată fenomenelor paranormale de pe teritoriul României. Cazul a fost studiat de la scurt timp de ufologi renumiți din România, dar ca de obicei în astfel de cazuri, a rămas învăluit în mister până în zilele noastre. Ce va fi pe viitor, vom vedea…

Ovidiu Boica

Povestea începe de aici: ”Una dintre cele mai terifiante întâlniri de gradul III, precum și unul dintre rarele cazuri în care oamenii au fost atacați de entități necunoscute” a avut loc în perioada 23-25 septembrie 1978, ”nu departe de cabana Bâlea Lac”. O spune, de fapt notează chiar Wikipedia, care include cazul într-o listă selectă a fenomenelor UFO de pe teritoriul României alături de cel din Munții Apuseni (1904), de avioanele-fantomă văzute în apropierea orașelor Focșani, Brăila, Iași și Târgoviște (1913), de triunghiul zburător de la Berzasca, din Banat (1967). De OZN-ul de deasupra Pădurii Baciu, de lângă Cluj (1968). De sfera luminoasă văzută, în același an, la Hodoroști, în Dâmbovița. De alte fenomene inexplicabile de la Valea Plopului (1972), Văleni de Munte (1974), Alexeni (1984), Mălina, Aeroportul ”Mihail Kogălniceanu” (1988), Muntele Retezat, Arad (1994), Certești (1996), Aeroportul ”Otopeni” (1997), Rm. Vâlcea (2004), Câmpia Turzii (2007), ori Gherla (2018). Și câte altele-or fi fost și de care nu s-a scris sau nu s-a pomenit până acum, pentru că, vedeți voi, când vine vorma despre astfel de fenomene paranormale, fenomene UFO, mulți se feresc să povestească de frica de a nu fi considerați cu mintea plecată de-acasă ori după o sticlă de bere, un pahar de vin sau de pălincă în plus, ca să nu vorbim și de altele…

Mărturia fruntașului Dorr

Așadar, Bâlea Lac a fost scena uneia dintre rarele întâlniri de gradul III cu o entitate necunoscută.

Era spre sfârșitul lunii septembrie, în 1978, pe când mai mulți soldați, unii ar spune 12-13, alții vorbesc de circa 20, erau cazați într-o cabană militară aflată în vecinătatea lacului de la Bâlea Lac. La un moment dat, unul dintre ei, fruntașul Ioan Dorr, ar fi ieșit în afara cabanei pentru a bea apă de la un robinet situat într-unul din colțurile acesteia, moment în care ar fi zărit o siluetă înaltă, la câțiva metri depărtare.

”În jurul orei 24:00, am ieşit din dormitor, care se afla înspre lac. Când am ieşit din cameră, am observat la o distanţă de circa 6-8 metri de mine, în dreptul geamului de la camera gradaţilor, pe trotuar, o siluetă întunecată, neagră, care se distingea clar de împrejurimi. Avea înălţimea de circa 2 metri. Silueta stătea nemişcată şi aproape se contopea cu întunericul, aşa că nu am putut distinge niciun detaliu. Când l-am zărit, am strigat: «Care eşti mă, acolo?», dar nu am primit niciun răspuns şi, de frică, m-am întors în dormitor”, relata Dorr, potrivit unei mărturii consemnate de Călin Turcu în cartea ”Cazuri OZN în România”.

În romania-misterioasa.ro, autorul Dan Farcaș relata că, tot în noaptea de 23 spre 24 septembrie 1978, ”nu departe de cabana Bâlea Lac se afla o cabană mai mică, unde erau încartiruiți mai mulți militari în termen (între 12 și 20, după diferite surse), aduși pentru lucrări de constructie. Pe 23 septembrie, la ora 24:00, doi tehnicieni care dormeau în stația de sus a telefericului – aflat nu departe de cabana militarilor – s-au trezit datorită unei lumini roșietice, în formă de cerc, care se zărea prin ceața deasă, cuprinzând tot câmpul vizual. Martorii au apreciat că se afla la circa 5-10 metri de geam. Era o liniște perfectă. Inițial cei doi au crezut că arde cabana Bâlea Lac, dar aceasta s-a dovedit a fi în bună stare. Ulterior au fost eliminate și alte explicații posibile: far de mașină, lanternă etc., fenomenul rămânând neidentificat”.

Despre ”extraterestrul de la Bâlea Lac” a scris, în urmă cu câțiva ani, și Daniel Duță în Adevărul: ”În 23 septembrie 1978, câţiva localnici au fost martori ai unui fenomen straniu, petrecut în Munţii Făgăraş, la Bâlea Lac. Martin Roth şi Victor Cheţa, doi tineri care lucrau la cabana Bâlea Lac, au observat în toiul nopţii un obiect luminos, roşcat, cu forma unui semicerc. Tot atunci, un militar ar fi zărit o siluetă misterioasă, despre care uniii dintre cei care i-au aflat povestea au susţinut că ar putea fi un extraterestru”.

Cazul, prezentat pe larg de ufologul Dan Farcaș

Povestea nu se oprește aici. Pe romania-misterioasa.ro, ufologul Dan Farcaș redă în amănunt întâlnirea dintre militarii cantonați la Bâlea Lac și silueta misterioasă.

Creatura ar fi revenit în zonă și în următoarea noapte. Mai mult, unul dintre militari ar fi avut de suferit după interacțiunea cu aceasta.

”În seara următoare, în jurul orei 21:45, în fața cabanei, sergentul Ion Radu atrage atenția militarilor Dorr și Vulpe că pe o ridicătură de pământ, în direcția telefericului, la o distanță de 15-20 de metri, se află o siluetă întunecată. Înălțimea ei a fost apreciată la 2,5 metri, prin comparație cu o cisternă cu motorină de 2 metri aflată alături. Era senin și fără ceață. Dorr compara silueta cu cea a unui cosmonaut cu mișcări greoaie. În același timp militarii din camera vecină au început să strige că cineva le-a deschis obloanele de la ferestre, pe care tocmai le asiguraseră cu sârmă răsucită cu patentul și cu un lanț transversal.

Alți militari au început să arunce cu pietre spre silueta care între timp se deplasase pe ridicătura de pământ. La un moment dat, sergentul Radu, apucând un ciomag, s-a îndreptat într‑acolo, strigând spre soldații D. Sibu și Gh. Stan să-l urmeze. Ajuns la 1-1,5 metri de arătare, Radu a ridicat ciomagul s-o lovească. S-a auzit un «suflu ca de tigru», iar sergentul a căzut pe spate, ca fulgerat, în zăpadă, cu brațele desfăcute, cu capul spre vale. Ceilalți doi, aflați la 3‑4 metri, au rămas câteva secunde paralizați. Entitatea, care – după unii martori – avea la mâini gheare lungi l-a examinat pe sergent, apoi a dispărut, «parcă plutind, în salturi laterale». Alți doi martori au urmărit scena ceva mai de departe. Unul dintre ei spunea că entitatea se deplasa «ca un om care merge pe apă, aplecându-se mult într-o parte și în alta, dar nu ca un urs sau alt animal, că am văzut urși destui. Parcă plutea, când pe un picior, când pe celălalt».

Cei doi și-au revenit, s-au dus la sergent și au început să-l târască, apoi, cu ajutorul altor doi camarazi, l-au dus în cabană. Era inconștient, dar nu-și descleșta mâna de pe ciomag. Și-a revenit abia după 10 minute de încercări repetate de resuscitare. Nu-și amintea nimic, începând din momentul în care ridicase bățul. În acest timp, cinci militari au văzut, pe locul în care fusese «umbra», deasupra solului, «o coroniță de lumini» cu diametrul de circa o jumătate de metru. Patru lumini erau mai mici, iar alte patru mai mari, «cam de mărimea unui ou», care «dansau în cerc» și «săreau dintr-o parte în alta».

Militarii s-au baricadat într-una dintre camere. Peste circa o oră și jumătate, au auzit cum cineva zgâria obloanele de la fereastră. Doi martori declară că au auzit o voce groasă care aparent a pronunțat cuvintele «Sergend… Sergend…». A urmat pentru toți o noapte albă…

A doua zi dimineața au observat, pe obloanele care fuseseră vopsite cu numai 2-3 zile în urmă, patru zgârieturi paralele, oblice, distanțate la circa 10 centimetri, intersectate de o a cincea, perpendiculară pe ele. În locul unde Ion Radu fusese doborât, nu se vedea nici o altă urmă în zăpadă în afară de cea a sergentului. În noaptea următoare, militarii, cu excepția sergentului și a unui caporal, erau atât de înspăimântați încât au coborât la o cabană lângă «Bâlea Cascadă», întorcându-se abia în 26 septembrie, împreună cu un ofițer”, scrie Dan D. Farcaș pe romania-misterioasa.ro.

Același text avea să fie editat și de Asociația pentru Studiul Fenomenelor Aerospațiale Neidentificate (ASFAN România), fondată de celebrul Ion Hobana, pe site-ul propriu, textul fiind prelucrat de Farcaș după volumul lui Călin Turcu, ”Cazuri OZN în Romania”, apărut în 1992 la Editura Sincron.

Dan D. Farcaș are o carieră impresionantă în spate, iar din 2021 este reprezentant pentru România în International Coalition for Extraterrestrial Research, coaliția internațională pentru cercetare extraterestră.

Adevăr, sau doar o născocire să-i sperie pe militari?

Farcaș mai scrie în revista ASFAN, asfanufo.ro, că sergentul Ion Radu i-a confirmat evenimentele petrecute la Bâlea Lac în 23-25 septembrie 78 autorului cărții ”Cazuri OZN în România”: ”Peste câțiva ani, sergentul Ion Radu i-a confirmat lui Calin Turcu evenimentele, precizând că la cabană erau 20 de militari, iar arătarea era «ca un tub gros de metal, cu diametrul de cel mult 50 de centimetri, fără alte particularități» si că nu era mult mai înalt decât el. Ofițerul, care a urcat cu militarii în 26 septembrie, venise înarmat, pentru a-i încuraja pe soldați și a rămas la cabană câteva zile după aceea. Militarii erau îngroziți, între altele, și de faptul că arătarea nu a lăsat nicio urmă pe sol”.

Dan D. Farcaș mai menționează că spre sfârșitul anului o comisie militară a urcat la Bâlea Lac pentru a ancheta cazul, concluzionând că ”a fost vorba de un fenomen de electrizare sau magnetizare a aerului” care a cauzat un “un șoc electric” capabil să-l doboare la pământ pe sergent, Ion Radu însușindu-și această explicatie.

Pe de altă parte, cezul a fost investigat și de un grup de membri ai clubului “Univers” din Sibiu, condus de Gabriel Pal și Gheorghe Buțiu, împreună cu doi ingineri de la Capitală, unul dintre ei fiind renumitul Justin Capră. Ulterior li s-a alăturat și autorul cărții ”Cazuri OZN în România”, Călin Turcu. Farcaș nota, pe asfanufo.ro, că aceștia au strâns declarații scrise și schițe ale zonei, cu evenimentele în succesiunea lor, precum și desene reprezentând ”silueta” așa cum ”au perceput-o martorii și cum au reușit s-o redea”.

Mult mai târziu de la evenimentele din 1978, în 2020, sergentul Radu Ion, comandantul unității de militari din acea vreme, este intervievat de Biroul13, un canal de Youtube. ”În  septembrie 2019, investigațiile noastre ne-au dus acasă la Radu Ion, care ne-a primit viu și nevătămat. Nu numai că am avut șansa unică să vorbim cu un ”mort-viu”, dar am aflat și povestea din spatele legendei de la Bâlea Lac, susține Biroul13, despre fostul comandant susținând că ”poate nu întâmplător ufologii l-au dat mort, nu oricum și nu oriunde, ci «ucis în Arabia Saudită»”, susține Biroul13.

”Săpam la fundație, voiau să facă un hotel acolo. Chiar lângă lac, numai drumul ne despărțea de lac. (…) Îmi ai plecau soldații, mai plecau la cabană să ia câte un bitter, ceva. Eu, dacă făceam normele de hrană, mă aveam foarte bine cu cabaniera. (…) Îmi spunea tot ce se întâmpla, că veneau soldații și beau acolo. Mie nu-mi convenea, să meargă, să bea, să cadă pe undeva. Eu răspundeam. (…) Discutam noi chestii din astea, ți-e frică noaptea, nu ți-e frică, pe aici nu știi ce se poate întâmpla… Într-o seară, zic hai să-i speriem. Am îmbrăcat un caporal într-o pătură, cu o mască din carton din ăsta negru, de se rupe… Am intrat la ei (n.a. soldați) în cameră, eu nu stăteam cu ei, aveam cameră separată. Celălalt caporal s-a dus prin spate la o stâncă, acolo. I-am pus (n.a. masca) pe față, și-a făcut omul coarne, cu barbă, cu ochii… Dar noi n-am crezut că ei ajung la nivelul ăsta. Am vrut să-i speriem, să nu mai plece. (…) Am ieșit afară, ăla «uhuhuuuuu» după mine, la vreo 6-7 metri era stânca de ușa cabanei. Eu umblam cu un ciomag (…) și m-am dus, m-am făcut că dau cu ciomagul ăla, ăla a suflat înspre mine și eu am căzut pe spate”…

Povestea lui Radu Ion continuă minute bune, dar nu puțini sunt cei care se îndoiesc de cele susținute acum de el, motivele fiind diverse.

Ce a fost cu adevărat, până la urmă, în septembrie 1978, la Bâlea Lac, probabil numai bunul Dumnezeu poate ști. Cert este că, la fel cum se întâmplă la fiecare caz când se pomenește despre întâlniri de gradul III, obiecte zburătoare neidentificate și câte și mai câte din sfera ufologiei, lucrurile rămân – cel puțin deocamdată, vom vedea pentru câtă vreme de-acum încolo –  învăluite în mister.

La fel cum rămâne și întâlnirea dintre militarii de la Bâlea Lac și arătura din miezul nopților friguroase de septembrie, acum aproape o jumătate de secol…