Cum ne „bătură” vâlcenii cu a lor Piață Centrală, cea cu climatizare, lift și parcare subterană

Despre cum arată Piața Cibin știe tot sibianul, fie el stabilit „dincolo” chiar și înainte de Revoluție. Asta pentru că tarabele cu mese din beton și acoperișurile din metal și plăci din plastic ondulat sunt neschimbate, chit că orașul nostru a fost, rând pe rând, Capitală Culturală Europeană și Regiune Gastronomică Europeană, titluri care ar face să pălească de invidie multe orașe cu ștaif din țară.

Tot așa, am pălit de invidie la o simplă tură dată în Piața Centrală din Râmnicu Vâlcea, loc în care producătorii locali și cumpărătorii au parte de condiții civilizate, începând de la curățenie, căldură pe timp de iarnă și aer condiționat în lunile de vară.

Administrația vâlceană a construit lângă Hala Centrală, ridicată la 1902 și devenită monument istoric, în care acum se vinde carne, noua Piață Centrală, o clădire luminoasă cu 184 de mese destinate producătorilor de legume-fructe și 14 mese pentru comercianții de flori. 

Inaugurarea a avut loc în august 2016, presa vremii anunțând că autoritățile locale au investit 2,5 milioane euro.

La subsolul clădirii funcționează o parcare, primele 30 de minute fiind gratuite pentru toată lumea. „Descărcăm marfa în subsol și o urcăm cu liftul. Putem veni foarte ușor și pe lângă clădire, pe ușile acelea mari”, spune unul dintre piețari. Îl întreb dacă a fost la Sibiu, în Piața Cibin: „Eu nu, dar merge un vecin. Zilele trecute a fost la Sibiu cu prune uscate, salată și ceapă verde. S-a întors răcit-cobză”, mai spune omul în timp ce-mi face o ofertă la zacuscă și gem de prune.

În hală temperatura este plăcută, iar lumina pătrunde din abundență prin ferestre și tavanul vitrat. Pe timp de vară, pe tavan se așterne o plasă de umbrire și este pornită instalația de aer condiționat. „Prețurile sunt bune: 25 de lei costă chiria unei mese pe o zi, iar dacă plătim pe o lună întreagă ieșim mai ieftin. Mai avem acces gratuit la toaletă și curățenie zilnică”.

De pe malul Oltului, ajungem pe malul Cibinului, vechea piață a burgului părând a fi uitată în timp. Vântul bate printre tarabe la propriu și la f(r)igurat. Sunt doar câțiva vânzători, iar clienții sunt și mai puțini. Peste mesele ocupate tronează marfă acoperită cu un strat gros de pături, iar unii vânzători și-au tras gluga peste ochi, spre a se feri de frig. 

„O masă costă 46 de lei pe zi, iar cântarul încă 23 lei. E frig și lumea nu prea vine că se teme că le dăm marfă degerată”, mormăie din spatele unui fular un domn între două vârste. Pe masă are înșiruite murături și câteva sticle cu moare de varză, numai bună de dres după mesele de sărbători scăldate în alcool.

Îl întreb dacă a fost la piața din Vâlcea.  „Păi ce să vând eu acolo, că doar aici vin și vâlcenii să vândă? Am auzit că au condiții mai bune, căldură, că-i totul închis, ca într-o hală. Se va face și la noi, asta-i clar”.

Se bucură că are un mușteriu. Scoate o varză din butoi, o cântărește, încasează 15 lei. Îl întreb cum i se par tarifele de închiriere: „Nu sunt mici, că aici e Sibiu. Ne-om descurca cumva, că altceva nu avem ce face”.

Soarta Pieței Cibin depinde de decizia Primăriei, care în luna aprilie 2024 anunța că proiectul de modernizare a ajuns la faza PUZ-ului și că vor urma Studiul de Fezabilitate, Proiectul Tehnic și apoi execuția propriu-zisă.

Cu alte cuvinte, deocamdată înotăm printre hârtii și va mai curge multă apă pe Cibin până când sibienii vor avea o piață precum cea pe care vâlcenii au construit-o în urmă cu mai bine de 8 ani. 

Mihai POP